Galeria GalAteCa pare sa se fi specializat in gazduirea unor expozitii in care maiestria artistului este dublata de o privire stenica asupra lumii si de convingerea ca una dintre dimensiunile operei de arta este frumosul. Impresia ne este intarita de vernisarea, astazi, la ora 18.00, a expozitiei pictoritei Letitia Oprisan. Absolventa a Academiei de Arte Frumoase in 1969, artista debuteaza cu o personala, in acelasi an, la galeria Ateneul Tineretului din Bucuresti, afirmandu-si predispozitia pentru culoare. Sirul expozitiilor, de-a lungul anilor, in Bucuresti, Bacau, Ramnicu-Valcea, Mogosoaia, dar si la Dusseldorf sau Amboise (Franta), o va consacra drept unul dintre cei mai sensibili coloristi ai picturii contemporane.
Criticul de arta Maria Magdalena Crisan, care va deschide expozitia de astazi, subliniaza caracterul stenic al creatiei artistei: -Ce ne transmite ea? Unde, transfer de energii intr-o lume pe care o percepem tot mai mult ca pe un cumul de energii, iar pictura ei este una dintre imaginile acestei lumi, traita in tonalitati puternice, in plenitudinea vibratiilor sale-. Intr-adevar, exuberanta cromatica a picturii Letitiei Oprisan impune o atmosfera solara, instalata cu o forta a tusei, cu o vibratie care ar putea-o include in randurile gestualistilor, daca artista n-ar refuza includerea intr-un stil anume. -In cazul ei, a face pictura abstracta sau figurativa este mai putin important. Ceea ce conteaza este gestul, concentrarea, acumularea, altfel spus energia pe care o transmite, capacitatea de a da expresie unei stari, unui sentiment eliberat; pot spune, fara bariere.-
Letitia Oprisan are simtul culorii. Ea intuieste capacitatea expresiva a fiecarei tuse, a fiecarei structuri cromatice, stabilita in functie de relatiile contrastante de cele mai multe ori a gamei abordate, ceea ce nu eludeaza caracterul armonic al multora dintre lucrarile sale.
-Fermitatea gestului, voluptatea cromaticii sale nu este lipsita de sensibilitate. Acorduri rafinate, surprinzatoare, creeaza un dialog subtil intre certitudine si impalpabil, lumea ei sta sub spectrul unei poetici a tonurilor saturate, a unei luminozitati ce vine din interior, emana o stare de bine si de frumusete nascuta din bucuria implinirii.- Si, in final, Maria Magdalena Crisan se intreaba: -Ce ne-am putea dori, decat, in clipele mai grele, sa privim un astfel de tablou-.
