A trecut, slavă Domnului, codul roşu, s-au ridicat şi codurile portocalii şi galbene şi am rămas în codul anotimpului. Se pare că de aici încolo va trebui să includem în meniul anual o ofertă obligatorie: nicio vară fără cod. Acum, la cald, se vorbeşte intens despre strategii de combatere a secetei şi deşertificării – după ce în verile precedente se vorbea de strategiile pentru combaterea inundaţiilor. Cum vor rezolva autorităţile cele două tipuri de solicitări cauzate de schimbarea regimului climatic? Simplu: uitându-le pe amândouă (şi irigaţiile şi îndiguirile) imediat ce trece vara şi reluându-le, separat, atunci când revin. Ce-i drept, codul roşu a izbutit ceva: l-a făcut pe dl Videanu să-şi recunoască eroarea de a fi achiziţionat autobuze fără aer condiţionat şi chiar să-şi întrerupă concediul în Elveţia. Or, ambele gesturi sunt rare la dl primar general. De ce a trebuit o vipie de peste 40 de grade pentru ca dl Videanu să-şi dea seama că o capitală europeană (mai ales în câmpie) are nevoie de autobuze cu aer condiţionat? Probabil fiindcă nu circulă cu autobuzul (nici măcar în Elveţia) aşa încât n-a observat amănuntul. Avem în schimb capitala cu cele mai proaspete borduri, care se schimbă anual. Dacă am aplica programul -fabulospirit- lansat de MAE, am putea face din schimbarea bordurilor un spectacol turistic, precum schimbarea gărzii la palatul regal din Anglia. Dar cui îi pasă de asemenea detalii când liderii politici dezbat teme nemuritoare precum votul uninominal, modificarea Constituţiei şi reforma politică? Deocamdată, cei care fac reforma politică sunt alegătorii care, în ultimele sondaje, au scos din Parlament PRM şi UDMR (ambele secate). Barometrul de Opinie realizat de Fundaţia Soros clasează PD tot pe primul loc (cu 49%) aşa încât acuzaţiile cuplului PSD-PNL că PD vrea referendum pe votul uninominal pentru a câştiga procente la europarlamentare denotă o grijă deplasată faţă de partidul care are oricum mai multe procente decât poate duce. PSD şi PNL ar trebui să se îngrijească mai degrabă de procentele lor pe care rătăcirile cuplului Geoană-Tăriceanu le-au redus la jumătate. Barometrul se ocupă însă şi de cuplurile românilor obişnuiţi, unde constată tendinţa de a opta pentru un singur copil, ceea ce, în opinia sociologului Mircea Kivu, e alarmant: -pentru ca o populaţie să se poată reproduce e necesar ca fiecare femeie să nască 2,1 copii-. Cod roşu! Pentru sociologi, probabil că 2,1 copii înseamnă ceva – dar pentru fiecare femeie ideea de -a naşte 2,1 copii- sună macabru. Mai depinde, fireşte, şi cine se reproduce. Există personaje care s-au reprodus deja de vreo 5,1 ori. Acum sunt în reluare.
