In timp ce sfarsitul razboiului din Irak devine tot mai indepartat, rezistenta irakiana dovedindu-se mai ferma decat preconizau serviciile de informatii de la Londra si Washington, Natiunile Unite se pregatesc sa contracareze efectele conflictului asupra civililor, devenite evidente dupa prima saptamana de lupte. Desi ignorata inainte de debutul razboiului, caruia nu i-a acordat de altfel mandat, ONU este pe cale de a lansa o operatiune umanitara record, de 2,5 miliarde de dolari.
Ultimul pas inainte de demararea operatiunilor urma sa fie facut ieri, in Consiliul de Securitate al organismului international, unde era programata votarea unui proiect de rezolutie care sa autorizeze reluarea programului -Petrol contra hrana-, asupra caruia s-a ajuns la un consens joi seara, dupa negocieri aprinse.
Demarat in 1996 pentru a diminua efectele embargoului international asupra populatiei irakiene, programul – care presupune importul de produse de baza precum alimente si medicamente in schimbul unor sume de bani obtinute din vanzarea unei cantitati limitate de petrol, circa doua milioane de barili pe zi – este intrerupt de martea trecuta, cand cei 300 de angajati ONU angrenati in mecanism s-au retras din Irak.
Daca toti membrii Consiliului de Securitate sunt de acord ca ceva trebuie facut in favoarea civililor irakieni si ca -Petrol contra hrana- trebuie reluat cat mai repede, ei se inteleg mai putin sau chiar deloc cand vine vorba de detaliile programului. Franta argumenteaza in favoarea unei implicari masive a Natiunilor Unite in administrarea si reconstructia Irakului, SUA sunt de parere ca ONU ar trebui sa primeasca cu precadere un rol umanitar, in timp ce Rusia si Siria afirma ca de contracararea pagubelor ar trebui sa se ocupe cei implicati in razboi. Marea Britanie se gaseste undeva la mijloc. Si, pentru ca administrarea programului -Petrol contra hrana- va fi atribuita ceva mai tarziu administratiei postbelice a Irakului, toate statele care s-au exprimat impotriva razboiului se tem ca noua rezolutie va legitima intrucatva ocuparea anglo-americana a Bagdadului.
Dezbaterile privind rolul ONU, SUA, al Marii Britanii si al celorlaltor puteri mondiale in Irakul post-Saddam vor continua pentru o buna bucata de vreme. Dar ONU se poate apuca deja de treaba.
O data aprobat in Consiliul de Securitate, documentul va permite administrarea programului de catre Natiunile Unite – initial pentru o perioada de 45 de zile. Medicamente si alimente de 2,5 miliarde de dolari, procurate pe baza contractelor de dinainte de izbucnirea conflictului, asteapta deja sa fie livrate catre cei aproximativ 13 milioane de irakieni (60% din populatia tarii) dependenti, pentru a supravietui, de aceste schimburi comerciale controlate de ONU si care sunt in pragul unei catastrofe umanitare.
Va fi cea mai ampla operatiune de acest fel din lume: Natiunile Unite vor trimite in curand in Irak 480.000 de tone de alimente pe luna, adica de patru ori mai mult decat in orice alta situatie anterioara, asa cum au fost Afganistan (unde criza a afectat sase milioane de persoane) sau Coreea de Nord. Circa un miliard de dolari vor fi cheltuiti numai pe alimente, furnizate de Kazahstan, Pakistan sau Siria.
Exista unele temeri cu privire la viabilitatea infrastructurii (inclusiv a celei umane) disponibile si pana acum. Programul Mondial al ONU pentru Alimentatie dispune de 150 de angajati in Cipru, Iordania, Kuweit, Turcia si Iran si poate folosi in principal doua coridoare de transport: unul prin Iordania (300.000 de tone de alimente lunar), celalalat pe ruta Turcia (100.000 de tone). Un convoi de 6.000 de camioane este gata sa plece catre Irak, existand deja planuri de rezerva pentru suplinirea eventualelor crize de combustibil de pe traseu. Infrastructura poate ceda insa oricand, mai ales ca intregul program a fost dintodeauna unul centralizat, iar lipsa oamenilor lui Saddam din punctele de distributie se va face cu siguranta simtita.
