Irakul este doar un episod al crizei mondiale legate de proliferarea armelor de distrugere in masa. Modalitatea de a actiona impotriva regimului de la Bagdad i-a luat pe liderii europeni pe nepregatite, care s-au dovedit incapabili sa ajunga la o pozitie comuna. Este nevoie de o doctrina europeana privind securitatea, pentru ca episodul Saddam Hussein sa nu se mai repete si Uniunea Europeana sa poata vorbi pe o singura voce in ceea ce priveste politica externa. Asadar, de la armele de distrugere in masa la o doctrina coerenta privind securitatea si politica externa – acesta a fost punctul principal pe agenda reuniunii ministrilor europeni de externe, de ieri, de la Luxemburg.
-Irakul nu este sfarsitul povestii. Va trebui sa ne ocupam in viitor si de alte tari, precum Coreea de Nord. Avem nevoie de o politica. Nu ne putem permite sa fim divizati, asa cum am fost in timpul crizei irakiene-, a sintetizat obiectivul Uniunii Europene un diplomat de la Bruxelles, citat de -Financial Times-. Acesta a mers chiar mai departe, si a anticipat: -In ciuda divergentelor, Uniunea Europeana trebuie sa coopereze mai strans cu Statele Unite in chestiunea armelor de distrugere in masa. Nici unul nu poate actiona de unul singur in aceasta problema-. Si inca un detaliu semnificativ pe care diplomatul l-a dezvaluit inainte de reuniunea ministrilor de externe de la Bruxelles: -Mai devreme sau mai tarziu, Europa va trebui sa ia in discutie, in mod serios, doctrina atacurilor preventive-. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeana pare sa se dezmeticeasca, sa priveasca cu atentie spre politica pe care o fac Statele Unite si sa incerce sa se adapteze noului mod de gestionare a pericolelor si a crizelor mondiale.
Intr-adevar, documentul pregatit pentru lucrarile reuniunii de la Luxemburg sublinia ca Europa trebuie sa faca o politica mai activa. Astfel, serviciile de informatii trebuie sa capete un rol mult mai important, mai ales in urma cooperarii mai stranse cu Agentia Internationala de Monitorizare a Energiei Atomice. Intregul sistem de control al exporturilor ar trebui revizuit, Bruxellesul ar trebui sa fie dispus sa introduca restrictii in obtinerea vizelor pentru acele guverne si agentiile lor care vand materiale sau echipamente folosite in producerea armelor de distrugere in masa.
Daca perioada de dinaintea razboiului le-a divizat, etapa post-Saddam ar trebui sa le uneasca. Pentru asta este insa nevoie de o politica europeana in ceea ce priveste reconstructia Irakului. Dar aici lucrurile par ceva mai simple. Si acest punct urma sa fie luat ieri in discutie de ministrii de externe ai Celor 15. Prima exigenta a acestora este ca ONU sa joace rolul principal in Irak, imediat dupa ce tara a fost securizata, o idee cu care este de acord si Marea Britanie. Implicarea ONU in gestionarea crizelor a determinat Uniunea Europeana sa contribuie generos la reconstructie, o data finalizata etapa militara, se arata in documentul pregatit ca baza pentru discutiile de la Luxemburg. Problemele de coordonare a ajutoarelor umanitare vor fi enorme, de aceea ar putea fi nevoie chiar de numirea unui reprezentant special al ONU pentru Irak. Administratia interimara de la Bagdad ar trebui sa combine structurile administrative existente cu reprezentanti ai Irakului aflati in exil, iar aceastei administratii ar trebui sa i se ofere cat mai curand posibil controlul asupra resurselor. Este, de asemenea, necesar sa existe un arbitraj international in problema petroliera, care sa dirijeze investitiile in acest sector crucial, se mai arata in documentul de lucru redactat de Comisia Europeana.
Este evident ca diplomatii de la Bruxelles incearca sa se adune, sa se coordoneze, sa coaguleze politica europeana in ceea ce priveste securitatea si relatiile internationale. Ca fac eforturi semnificative in aceasta directie se intelege si din faptul ca reuniunea de miercuri si joi de la Atena – care ar fi trebuit sa fie o simpla ceremonie de semnare a Tratelor de aderare a celor 10 state ce vor face parte din UE in 2004 – se va transforma intr-o conferinta-simbol pentru unitatea Europei. Initial, ceea ce trebuia sa se intample la Atena era o ceremonie prin care Uniunea Europeana recunostea oficial ca Polonia, Ungaria, Cipru, Letonia, Cehia, Lituania, Estonia, Slovacia, Slovenia si Malta au finalizat negocierile de aderare si ca vor deveni membri cu drepturi depline ai Uniunii incepand de anul viitor. Pe 16 aprilie va avea insa loc o conferinta europeana pentru a discuta chestiunile de interes comun pentru Bruxelles si pentru statele din estul continentului si din regiunea mediterana cu care Uniunea a incheiat tratate de colaborare.
