– Sunteţi apreciată, pe plan naţional şi internaţional, pentru rezultatele cercetărilor Dumneavoastră şi am să amintesc doar faptul aţi publicat aproximativ 350 de articole în revistele de profil din ţară şi peste hotare. Aţi iniţiat în ţara noastră cercetările în domeniul chimiei sol-gel. Sunteţi şef al Laboratorului Combinaţii Oxidice şi Ştiinţa Materialelor din Institutul de Chimie Fizică -Ilie Murgulescu- al Academiei Romane. Cum foarte mulţi dintre noi nu cunosc specificul domeniului, vă rugăm să ne introduceţi în această disciplină de mare interes ştiinţific?
– Cum aţi spus, specialitatea mea este chimia fizică a compuşilor oxidici, care se regăsesc într-o gamă largă de produse – de la cele banale, cum sunt cărămida sau sticla, sau compuşi oxidici de mare complexitate tehnică, cu proprietăţi care interesează electronica, microelectronica, biomateriale etc. Chimia fizică fundamentează ştiinţific procesul de obţinere a acestor materiale.
– Care este activitatea Laboratorului pe care îl conduceţi?
– Concret, studiem echilibre de fază şi mecanisme de reacţie în sisteme oxidice, corelaţiile dintre structură şi proprietăţile acestora. Pentru obţinerea compuşilor oxidici care se realizează în mod curent prin reacţii în faza solidă sau în topituri la temperaturi înalte, am dezvoltat metode netradiţionale de preparare în soluţie, la temperaturi scăzute, cum ar fi şi metoda sol-gel.
– Este domeniul pe care Dumneavoastră l-aţi iniţiat la noi în tară.
– Da, metoda sol-gel a fost pentru prima dată abordată prin cercetările proprii. Prima lucrare în acest domeniu a fost publicată de noi în ţară în 1979, iar în străinătate, în 1983. Menţionez că prima conferinţă internaţională sol-gel a avut loc în 1981, astfel încat începuturile activităţii noastre în domeniu a coincis cu reconsiderarea metodei pe plan internaţional. În timp, metoda sol-gel a cunoscut o dezvoltare deosebită.
– De altfel, în fiecare an, la Academia Romană este organizat un simpozion sol-gel.
– Am iniţiat acum 12 ani un simpozion anual sol-gel, cu participare internaţională şi pot spune că am avut mulţi reprezentaţi de prestigiu de peste hotare. Acum şase ani, am participat la înfiinţarea Societăţii Internaţionale Sol-Gel şi fac parte din colectivul editorial al revistei de specialitate, Journal of Sol-Gel Science and Technology. Consider că aceste invitaţii sunt o recunoaştere nu doar a activităţii mele ci a întregului grup de cercetare cu care lucrez.
– În ce constă această metodă?
– Procesul sol-gel reprezintă în esenţă sinteza unei reţele anorganice amorfe prin reacţii chimice în soluţii la temperaturi joase. Prin tratamente termice adecvate, polimerii anorganici amorfi pot fi transformaţi în sticle la temperaturi mult inferioare temperaturii de topire (în jurul tranziţiei vitroase) sau în materiale oxidice cristalizate. Cea mai specifică etapă a procesului, care este tranziţia de la faza lichidă (soluţie) la solid (gel) este cea care a dat denumirea întregului proces.
– Care este finalitatea practică a acestei metode?
– Primul obiectiv al metodei a constat în obţinerea sticlelor fără topire şi în afara domeniului compoziţional uzual. Ca un exemplu, s-au realizat sticle din ZrO2 pur care au putut fi depuse sub forma de filme foarte subţiri, de ordinul nanometrilor.
– Asta însemnă o mare economie de energie.
– Da, face o mare economie de energie, dar precursorii acestui proces sunt relativi scumpi.
– Mai departe?
– S-a constatat că în aceste sticle fără topire pot fi înglobate substanţe organice, fără ca ele să-şi piardă proprietăţile. S-au obţinut astfel materiale hibride anorganic-organice. Diversitatea acestor materiale este practic nelimitată, ca şi proprietăţile pe care ansamblul organic-anorganic îl poate genera. De asemenea, procedeul sol-gel permite obţinerea de nanomteriale sau materiale nano-structurate, cu proprietăţi superioare materialelor similare, care reprezintă la ora actuală un domeniu de cercetare, în sine.
– Sunteţi coordonator al Secţiei de ştiinţe chimice, cu o valoroasă tradiţie şi cu rezultate aidoma.
– Secţia are în subordine patru institute de cercetare, în care lucrează aproape 20% din numărul total de cercetători din sistemul academic. Este o activitate intensă pentru că sunt institute cu caracter experimental, care au nevoie de bază materială şi care nu poate fi asigurată doar din bugetul Academiei.
– Şi cum reuşiţi, fiindcă reuşiţi?
– În ultimii ani am reuşit să ne procurăm aparatura performantă din contracte naţionale şi internaţionale. Institutele de Chimie ale Academiei au obţinut proiecte în competiţiile de granturi ale Academiei, ale Ministerului Educaţiei (CNCSIS) sau Agenţiei Naţionale pentru Cercetare (CEEX), dar şi în proiecte internaţionale de tip COST sau programe cadru ale Uniunii Europene (FP5, FP6, FP7), prin care pot fi accesate fonduri pentru completarea bazei materiale sau se poate obţine accesul la baza materială a partenerilor externi.
– Din cate ştiu, Secţia Dvs. are, în fiecare an foarte multe granturi. Cum se explică?
– Nu am o evidenţă foarte precisă în acest moment, avand în vedere faptul că pentru competiţia lansată de ANCSIT procesul de evaluare este în curs. În ceea ce priveşte granturile Academiei, Secţia a primit în acest an 51 de propuneri. Din păcate, granturile Academiei sunt finanţate cu sume mai mici decat celelalte sisteme de granturi şi, din această cauză, nu au putut fi finanţe decat 15 grant-uri deşi un număr de 27 de grant-uri au obţinut în urma evaluării peste 90 puncte din 100 posibile.
– În aceste condiţii, participarea la asemenea competiţii presupune, alături de competenţă, pasiune pentru cercetare…
– Adevărul este că, din multe puncte de vedere, cred că nu poţi rezista în această cercetare fără pasiune. Sunt alte activităţi mult mai bine retribuite şi poate cu o muncă mai puţin solicitantă. Părerea mea este că, dacă rămai să faci cercetare în chimie, trebuie să o faci din pasiune.
– Aveţi mulţi colegi tineri?
– Spre marea mea bucurie, în Laboratorul pe care îl conduc, pe langă cercetători cu experienţă, sunt mulţi tineri, mai precis 9 asistenţi de cercetare. Aceşti colegi tineri participă intens la realizarea tematicii laboratorului şi la realizarea proiectelor interne şi internaţionale pe care le avem. Vreau să le menţionez doar pe cele mai importante: un proiect integrat şi două proiecte tip reţea tematică, finanţate de Uniunea Europeană, şase colaborări interacademice ş.a. Acest fapt arată că, deşi tineri, colegii noştri sunt pasionaţi şi fac cercetare de înalt nivel.
– Care este idealul Dumneavoastră?
– Greu de spus. Am avut idealuri pe plan profesional pe care le-am atins doar parţial. Acum, sincer, îmi doresc să am colegi care să mă depăşească.
