Cel mai mare vulcan din lume se ascunde sub Oceanul Pacific, conform unui studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature Geoscience, informează LiveScience preluat de Agerpres.
Denumit Tamu Massif, acest uriaș vulcan surclasează la toate categoriile vulcanul Mauna Loa din Hawaii, ce era considerat, înainte de această descoperire, cel mai mare vulcan terestru. Mai mult decât atât, Tamu Massif este doar cu 25% mai mic decât Olympus Mons de pe Marte, cel mai mare vulcan din sistemul nostru solar, conform lui William Sager, geolog la Universitatea din Houston și coordonatorul acestui studiu.
"Suntem de părere că este vorba despre o clasă de vulcani care nu a fost recunoscută înainte", susține Sager. "Pantele sunt foarte line. Dacă te-ai afla pe acest vulcan ți-ar fi foarte greu să-ți dai seama în ce parte coboară panta și în ce parte urcă", a mai adăugat el.
Tamu se întinde pe 650 de kilometri dar are doar aproximativ 4 kilometri înălțime. El a erupt în continuu timp de câteva milioane de ani la începutul Cretacicului, acum aproximativ 144 de milioane de ani. De atunci nu a mai dat semne de activitate.
La fel ca și alți vulcani supermasivi, Tamu Massif pare să aibă un con central care a scuipat lavă pe pantele sale line. Dovezile provin de la studiile seismice și mostrele de lavă colectate de-a lungul mai multor ani de câteva vase de cercetare. Undele seismice indică fluxurile de lavă care se scurgeau din vârful vulcanului. În vârf par să fie mai multe cazane de lavă, similare ca formă craterelor alungite din vârful vulcanului Mauna Loa, conform lui Sager.
Până în prezent oamenii de știință considerau că Tamu Massif era pur și simplu parte a unui platou oceanic denumit Shatsky Rise, din nord-vestul Oceanului Pacific. Platourile oceanice sunt acumulări masive de lavă a cărei origine face încă subiectul dezbaterilor științifice. Unii cercetători sunt de părere că pungile de magmă din manta penetrează prin crusta terestră, inundând cu lavă suprafața. Alții sunt de părere că zonele mai slabe ale crustei, așa cum sunt zonele de graniță dintre plăcile tectonice, permit trecerea magmei din mantă, stratul de sub crustă. Shatsky Rise s-a format la intersecția a trei plăci tectonice.
Noua identitate a lui Tamu Massif ca singur vulcan poate contribui la obținerea de modele cu privire la formarea platourilor oceanice. "Pentru oricine care își dorește să explice platourile oceanice, avem noi constrângeri", a declarat el pentru LiveScience. "Ei trebuie ca mai întâi să poată explica modul în care s-a format acest vulcan", a adăugat el.
William Sager susține că ar putea exista și alți vulcani, chiar mai mari decât Tamu Massif, care așteaptă să fie descoperiți pe alte platouri oceanice, așa cum este platoul Ontong Java, localizat la nord de Insulele Solomon, în sud-vestul Pacificului. "Structurile aflate sub oceane, la adâncimi abisale, sunt foarte greu de studiat", a reamintit el.
Platourile oceanice reprezintă cele mai mari acumulări de lavă de pe glob. Scurgerile de lavă care au creat aceste platouri sunt legate de fenomene de dispariții în masă, modificări ale ecosistemului și ale climei. Volumul vulcanului Tamu Massif este de aproximativ 2,5 milioane de kilometri cub. Întregul vulcan este mai mare decât Arhipelagul Britanic sau decât statul american New Mexico.
Cel mai mare vulcan de pe Pământ a rămas însă mereu ascuns sub valuri pentru că stă pe o zonă în care crusta terestră litosfera) este foarte subțire și nu-i poate suporta greutatea. În prezent vârful său se află la aproximativ 1.980 de metri sub nivelul mării.
"În cazul platoului Shatsky Rise, s-a format pe litosferă cu grosimea foarte mică, iar în consecință se află în echilibru izostatic", susține Sager. "Practic plutește mereu, deci cea mai mare parte a vulcanului Tamu Massif coboară până în mantă. Vulcanii hawaiieni erup în zone cu litosfera mult mai groasă, deci este ca și cum ar avea o plută de care să se țină. Ei se ridică împingând în jos în litosferă", mai adaugă el.
William Sager și colegii săi au studiat platoul Shatsky Rise timp de zeci de ani, încercând să rezolve misterul platourilor oceanice.
Geo Ioanid
