Chiar daca nu este neaparat mai valoros decat in editiile precedente, campionatul nostru sigur este mai atractiv, poate si ca o consecinta a faptului ca numarul blaturilor este in scadere. Au trecut 22 de etape, mare parte dintre ele pigmentate cu scandaluri, fiindca arbitrajele sunt inca departe de asteptari, si apele par a se limpezi. Jos, la retrogradare, Aradul pare sa se desparta de primul esalon, sansele ca UTA sa obtina o salvare miraculoasa tinand mai degraba de domeniul SF. In cazul luptei pentru titlu, lucrurile s-au simplificat. Steaua a cedat sub Pietricica, Rapidul a invins in Grant, astfel ca avansul feroviarilor este acum, din nou, unul substantial (11 puncte) si, poate, decisiv, cu opt runde inaintea finalului Diviziei A. Giulestiul simte deja parfumul unui nou titlu, al treilea in istorie, si pregateste fiesta, care ar putea incepe chiar peste doua etape, in ajunul Pastelui, cand elevii lui Rednic vor primi vizita ros-albastrilor…
Sa nu anticipam insa mai mult decat ar fi cazul. In fotbal s-au vazut atatea, surprizele pot aparea cand te astepti mai putin, nu esti sigur de izbanda pana la ultimul fluier al ultimei partide. Plus faptul, deloc de neglijat, ca nici giulestenii nu sunt invincibili. Meciul cu Astra, fie si partial, pledeaza pentru aceasta. Rapidul se descurca foarte greu, in retur, pe teren propriu, iar ploiestenii se si vedeau, dupa prima repriza, in postura celor care vor provoca liderului a treia infrangere consecutiva, in -cazanul incins- de langa sine! Todoran transformase un penalty, Astra evolua convingator, Rednic parea ca da in clocot… se profila o noua surpriza?… dupa victoria din -Groapa- si esecul nemeritat din Ghencea, oaspetii erau decisi sa nu piarda… Pauza a venit insa salvatoare. De la vestiare, dupa mustruluiala lui Rednic, a iesit un alt Rapid. Condus de un fundas in zi mare, Maftei, care a realizat o a doua repriza de exceptie. Prestatie incununata cu marcarea a doua goluri vitale. Bratu a detasat echipa visiniilor, Iencsi a linistit-o. Dar, dand Cezarului ce-i apartine, se cuvine sa-l elogiem pe Maftei, pe care Rednic il vede drept urmasul lui Gica Popescu la echipa nationala, ceea ce nu-i deloc exclus, intrucat libero-ul liderului are – pe langa intuitie si stiinta a plasamentului – o anume acuratete in executii care il recomanda. In ciuda staturii sale mici, Maftei ar putea deveni un fundas indispensabil oricarei echipe. De la gafa monumentala din meciul cu Dinamo, de anul trecut, pana la contributia decisiva din intalnirea cu Astra e un drum lung, pe care jucatorul rapidist l-a parcurs in tacere. A imprumutat parca din modestia si din spiritul de lupta etalate pe gazon de mentorul sau – Rednic. Cel care i-a dat incredere, l-a lasat sa zboare spre inaltimi si, mai ales, l-a convins ca are valoare. In rest, e munca, multa munca. Poate si-un dram de noroc. Caci fara, nimic nu se poate cladi.
Victoria oltenilor in -Cotroceni- surprinde si nu prea. Cand vrea si are o farama de moral, Universitatea este capabila sa aminteasca de -Craiova Maxima-. De aceea, sa trecem aceasta izbanda in contul unui exercitiu de admiratie fata de echipa de vis de acum doua decenii, pe vremea cand Europa fotbalistica se imbujora numai la gandul ispravilor lui Balaci si Cartu! Spiritul Craiovei nu va pieri niciodata…
