Invatamantul rural continua sa se -bucure- de lipsa de atentie a autoritatilor, desi guvernantii tot insista pe reabilitarea scolilor comunale, pe informatizare, pe calificarea cadrelor didactice. Recentul -Eurobarometru rural-, elaborat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, evidentiaza clar situatia precara a educatiei de la sate.
Datele referitoare la invatamantul rural au fost amplu si pertinent comentate in cadrul colocviului organizat, in aceasta saptamana, de catre Centrul -Educatia 2000+-, organizatie neguvernamentala de expertiza in domeniul educatiei, membra a Retelei Deschise Soros (Soros Open Network).
In contextul in care reforma sistemului romanesc de invatamant este una dintre conditiile de baza pentru integrarea Romaniei in structurile Uniunii Europene, necesitatea unor mutatii pozitive si profunde in educatie este cu atat mai necesara.
Autoritatile locale nu se -omoara- cu scoala…
Din datele existente in Eurobarometru, rezulta ca autoritatile locale au participat doar 29% pentru rezolvarea problemelor scolii, in satele monitorizate. In aceeasi nota trista, reabilitarea unitatilor de invatamant se afla pe un umilitor loc IX in ce priveste prioritatile, cu doar 7%…
Dar, ca partener social, scoala este o institutie foarte agreabila, clasandu-se pe locul V in topul partenerilor sociali ai autoritatilor locale, cu 21%.
Ideea care se desprinde din aceste procentaje este ca -ne place sa va avem aproape, dar sa nu cereti bani…-.
Pe de alta parte, membrii comunitatii au fost cei mai saritori in rezolvarea problemelor scolii. In 75% din satele monitorizate, implicarea cetatenilor – mai multa, mai putina – in reabilitarea activitatilor educationale a luat-o chiar inaintea problemelor dispensarului local sau a problemelor celor nevoiasi.
O exceptie a acestei situatii – care, din pacate, nu face decat sa confirme regula – este cea a primarului Ion Stegerean, din comuna Farcasa, judetul Maramures. Acesta a reusit, prin sensibilizarea unor sponsori, sa asigure conditii optime pentru un invatamant rural de calitate, atat pentru elevi, cat si pentru cadrele didactice. Si gandindu-se ca degeaba scoala este buna, daca nu foloseste la nimic dupa, s-a zbatut si a creat aproape 1.000 de locuri de munca, in comuna, pentru absolventi.
Dotarile lasa de dorit
Intr-o ierarhie a lipsurilor din invatamantul rural, 86% din scoli nu dispun de materiale auxiliare pentru diferite discipline. Pe locul secund se claseaza lipsa calculatoarelor, aproximativ 76% din unitatile de invatamant reclamand aceasta prioritate, chiar daca Ministerul Educatiei si Cercetarii garanteaza ca pana la finele mandatului intreaga retea scolara va fi informatizata.
Inexistenta (sau vechimea) mobilierului scolar reprezinta o reala problema pentru 57% din scolile satesti, aproape la egalitate cu lipsa dotarilor specifice educatiei fizice – 54%.
Lipsa cartilor pentru biblioteca este acuzata de aproape 40% din aceste unitati de invatamant.
In aceasta situatie, este destul de clar ca si resursele financiare ale scolilor sunt precare. Astfel, 86% din directorii chestionati au apreciat ca banii sunt insuficienti, indicand si posibilitatile de ameliorare a acestei situatii; ar fi cazul ca parintii sa se implice mai mult, autoritatile locale sa stranga colaborarea cu scoala in obtinerea unor sponsorizari, organizarea unor activitati culturale si sportive, realizarea de parteneriate cu scoli din alte tari.
Colaborarea dintre parinti si scoala este in general buna, majoritatea directorilor de scoala apreciind acest lucru.
Dar exista situatiile in care parintii manifesta un interes scazut fata de scoala copiilor. Cauzele sunt multiple, atat generale, cat si particulare: dificultatile financiare – in 40% din cazuri, nivelul slab de pregatire al parintilor, disfunctiile de comunicare, rezervele acestora fata de nou, neglijarea solicitarilor scolii, chiar si mentalitati sau atitudini specifice locuitorilor din mediul rural.
Datele si procentajele in privinta dotarii exista in Studiul de impact asupra relansarii invatamantului rural, efectuat de Centrul -Educatia 2000+-, care este disponibil in totalitate pe site-ul www.cedu.ro.
-Comunitati ale esecului-?
Problemele cu care se confrunta societatea si – implicit – educatia in mediul rural fac ca idealul copilului de la tara sa ramana in continuare orasul.
Practic, bagajul de informatii pe care l-ar putea dobandi frecventand opt, 10 sau chiar 12 ani de scoala nu-i dau prea multe perspective de viitor, mai ales cand mediul in care le dobandeste nu difera ca aspect de de sumbrul vietii cotidiene. Chiar daca invata bine, copilul vede o scoala saraca, in care niste dascali – care de multe ori sunt mai prost imbracati decat parintii lui – incearca sa-l faca sa inteleaga ecuatii, teoreme, poezii, limbi straine si alte lucruri a caror cunoastere nu-l ajuta la nimic.
Complexele create de lipsa perspectivelor sunt dublate de imaginile scolilor de la oras, calde, luminoase, pline de calculatoare si banci noi. Si copilul ajunge sa creada ca elevii veseli de la televizor sunt cu mult mai buni si mai destepti ca el, si de aceea ei ajung asa bine, in timp ce el si colegii lui din sat trebuie sa roboteasca pe la camp, prin batatura sau sa stea la coada vacii…
Decalajul dintre urban si rural in ce priveste educatia pare a fi mentinut artificial si de catre autoritati, din cauza depopularii satelor. Dar nimeni n-ar recunoaste acest lucru,
Asa ca nu trebuie sa mai mire pe nimeni faptul ca, in prezent, doar 1% din absolventii de invatamant superior provin din mediul rural.
