Daca se limiteaza numai la informatiile venite dinspre Ministerul Sanatatii si Familiei, ancheta lui Victor Ponta referitoare la medicamentele anti-SIDA a luat-o pe o pista gresita. In plus, controalele ar trebui extinse la toate programele nationale de sanatate, care sufera de aceeasi boala: umflarea nepermisa a preturilor de catre distribuitori. Dirijarea preturilor se face chiar din interiorul ministerului, unde conflictul de interese este mare cat casa: sefa Directiei Farmaeutice, Felicia Gatlan, prin fiica sa, detine actiuni la o firma de import si distributie de medicamente.
Sefa Directiei Farmaceutice are firma de distributie
Sumele rulate prin programele nationale de sanatate sunt din start atractive si reprezinta o afacere pentru intreprinzatori, atata vreme cat ele sunt subventionate integral de stat. -Pentru medicamentele si materialele sanitare specifice programelor de sanatate a fost alocata, in anul 2003, suma de 6.230,70 miliarde de lei. In anul 2001, a fost alocata suma de 4.459,10 miliarde de lei, iar in 2002 suma de 3.358,90 miliarde de lei-, ne-a informat Ministerul Sanatatii.
Pentru toate programele nationale de sanatate, au fost organizate licitatii nationale, cu scopul de a elimina orice suspiciune de frauda. Din pacate, metodologia de organizare a licitatiilor a fost elaborata tot de functionarii ministerului, care au diverse interese in zona distribuitiei si a importurilor. Cel mai flagrant exemplu este cel al Feliciei Gatlan, directorul Directiei Generale Farmaceutice, care (prin fiica sa, desigur, pentru ca familia este paravanul afacerilor guvernantilor romani) detine pachetul majoritar de actiuni la o firma de import si distributie. De semnalat ca departamentul condus de doamna Gatlan controleaza preturile tuturor medicamentelor inregistrate in Romania.
Afaceri infloritoare, pe banii statului
-La momentul organizarii licitatiilor, dupa stabilirea atat a necesarului de medicamente, cat si a criteriilor de eligibilitate, s-au avut in vedere prevederile Ordinului nr. 60/2001, HG nr. 461/2001, precum si Ordinul MFP nr. 1012/2001. Fata de aceste prevederi legale, nu exista posibilitatea contractarii directe cu producatorii interni sau externi, achizitionarea facandu-se numai prin licitatie-, precizeaza Ministerul Sanatatii.
Ceea ce a uitat sa precizeze este insa ca aceleasi prevederi dau distribuitorilor, care de regula sunt si importatori, avantaje fiscale pe care nici o tara cu o economie puternica nu si le-ar putea permite.
Marjele de distribuitor si de devalorizare ale firmelor din tara depasesc 30%. La o inflatie de 2-3 procente lunar, cat dureaza pana la incasarea banilor, raman insa 27-28 de procente in buzunarele intermediarilor.
Preturile la medicamente – si ne referim strict la produsele incluse in programele nationale, unde sunt eliminate adaosurile practicate de farmacisti, deoarece acestea se elibereaza prin spitale – arata astfel: pe langa pretul fixat de producator, urmeaza adaosurile distribuitorilor – 17% marja de importator, 9% marja de devalorizare, plus aplicarea unui procent de 4-9%, care reprezinta marja de distribuitor. Pe langa toate acestea, statul percepe TVA de 19% si taxe vamale de 10,5% numai la medicamentele care sunt importate din afara spatiului european.
Reamintim ca in programul de guvernare este asumata obligatia ca in 2002-2003 statul sa renunte la aplicarea TVA la medicamente.
Solutia: limitarea marjelor de distributie
Scandalul a inceput cand Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucuresti, declara ca este inadmisibil ca preturile la medicamentele utilizate in tratamentele SIDA sa fie mai mari decat cele practicate pe piata americana. Guest a dat si un indiciu clar, afirmand ca la licitatiile organizate pentru achizitionarea medicamentelor nu s-a dorit eliminarea intermediarilor, in schimb insa s-a recurs la respingerea producatorilor internationali.
Doctorul Adrian Streinu-Cercel, presedintele Comisiei Nationale Anti-SIDA, a sarit si a spus ca legea -nu ne permite acest lucru-. Interventia lui a fost sustinuta de ministrul sanatatii, Daniela Bartos, care – informata de specialistii sai din minister, condusi de doamna Gatlan – a batut moneda pe taxele vamale si TVA, uitand ca economii importante se pot realiza prin retezarea profitului distribuitorilor. In metodologia licitatiilor, ministerul ar fi trebuit sa impuna adaosuri mici, in conditiile in care se distribuia o cantitate prestabilita de medicamente. Mai mult, decontarea banilor la programele de sanatate se realizeaza disciplinat: in cel mult 30 de zile de la livrare, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate achita facturile aferente. Prin urmare, pe banii statului, distribuitorii au ajuns sa detina afacerea cea mai stabila si mai sigura din Romania.
In ceea ce priveste producatorii internationali, acestia au facut in ultimii ani reduceri masive de pret la produsele SIDA, tocmai in ideea de a ajuta sistemul de sanatate sa achizitioneze medicamentele necesare. Compania americana Merck Sharp & Dohme a facut o reducere de 86% in martie 2001, iar GlaxoSmithKleine, in ianuarie 2002, a anuntat o reducere intre 30 si 87% la produsele sale destinate tratamentului SIDA.