Experți specializați în sisteme informatice, profesorii sârbi Dragan Djuric și Boris Delibasic, de la „Faculty of Organizational Sciences“ a Universității din Belgrad, împreună cu editorul Stevica Radisic, au pus la cale o farsă care, prin ricoșeu, a reușit dintr-o singură lovitură, să dezvăluie impostura care-și face de cap în cercetarea științifică din România dar și să ridiculizeze mofturile academice ale unora dintre personajele care se consideră „stâlpi“ de bază ai învățământului nostru superior. Inițial, specialiștii sârbi au intenționat doar să demonstreze cât de ușor își publică unii dintre colegii lor diverse articole de specialitate în reviste străine, articole pe baza cărora obțin, apoi, punctajul necesar avansării profesionale. În acest scop, profesorii sârbi au trimis revistei românești „Metalurgia International“, spre publicare, articolul „Evaluation of transformative hermeneutic heuristics for processing random data“. Un titlu pompos, în spatele căruia se ascundea un lanț întreg de bazaconii care nu aveau absolut nimic în comun cu metalurgia și nici cu vreun alt domeniu tehnic. Fără să stea prea mult pe gânduri, marii specialiști români care compun colectivul redacțional al revistei au dat „Bunul de tipar“. Probabil că nici unul dintre ei nu s-a obosit să-l citească, pentru că, dacă ar fi făcut asta nu ar fi avut cum să accepte spre publicare un material al cărui titlu nu spunea absolut nimic, deși era compus din niște vorbe care, aparent, făceau dovada unei vaste erudiții. Conform dicționarului termenul „hermeneutică“ este „știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice“. Dar se mai referă și la „știința exegezei“ și la „știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale“.
Iar „euristica“ este o „metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul“.
Dar, bineînțeles că nimeni nu s-a întrebat ce vrea să spună titlul acela pompos alcătuit din cuvinte care aveau, între ele, aceeași legătură precum „sula cu Prefectura“.
În plus, conform publicației InSerbia.info, în bibliografia articolului este menționată și publicația „Mikijev Zabavnik“, de fapt o revistă pentru copii al cărui erou preferat este Goofy, celebrul personaj din filmele de animație pentru copii. Dar faptul că specialiștii români habar nu aveau de acea „publicație științifică“, pare ușor de înțeles din moment ce ei au acceptat, includerea în aceeași bibliografie a unor articole privitoare la cercetările, publicate, în 2012 și 2013 de Bernoulli și Laplace. Hai dați-o dracului măi savanților românași. Noi speram că, mari universitari care sunteți voi să fi trecut măcar prin liceu unde, încă din clasa a 9-a ar fi trebuit să fi aflat că acești doi mari savanți europeni sunt de multă vreme „oale și ulcele“, primul mort în anul 1705 iar cel de al doilea în 1827.
Unde dai, și unde crapă. Editorul revistei din România-acuzat de plagiat
Ar fi fost minunat dacă farsa cercetătorilor sârbi rămânea doar la acest nivel și nu ar fi ascuns, în spatele ei, o realitate cu mult mai perversă decât simpla ignoranță a unor gugumani plini de ifose. Revista de specialitate „Metalurgica International“ a apărut încă din decembrie 1995, ca urmare a unei decizii luate de un grup de profesori Universitari de la Universitatea Politehnica București precum și a altor câțiva prestigioși specialiști din industria metalurgică. Ulterior, ea a primit cotare ISI, astfel că, specialiștii care-și publică articolele științifice acolo, primesc un „punctaj“ care le facilitează promovarea în ierarhia universitară. Din caseta tehnică a revistei aflăm că „Metalurgica International“ este condusă, din postura de „Editor in charge“ de către Prof. Gheorghe Lepădatu. Situația devine, însă, cu adevărat interesantă, după ce aflăm că, pe linie academică, el mai este și prorector al Universității Creștine Dimitrie Cantemir. Poate că am uitat, dar Rectorul Universității Dimitrie Cantemir este Doamna Corina Dumitrescu, cea pe care Victor Ponta o propusese, în vara anului trecut, pentru portofoliul Ministerului Educației. O funcție de mare răspundere pe care a „ratat-o“ însă, atât datorită unei amnezii rebele care o făcuse să confunde Universitatea Stanford, unde se lăuda că ar fi făcut niște studii cu o inexistentă „Standford“ care nu exista decât în mintea și în CV-ul distinsei rectorese. Iar asta nu a fost decât un fleac pe lângă acuzația de plagiat pe care ar fi comis-o împreună cu soțul ei. Iar pentru că „cine se aseamănă se adună“, și prorectorul Prof. Gheorghe V . Lepădatu a fost acuzat de plagiat, după ce ar fi copiat, aproape integral, o lucrare științifică. Astfel că, puse cap la cap, acest plagiat cu povestea de la Revista „Metalurgia International“ încep să se lege într-un „întreg“ deosebit de urât mirositor.
Minciuna din „caseta tehnică“
Din caseta tehnică a revistei „Metalurgia International“ rezultă că aceasta ar fi recunoscută de prestigioasa „Thomson Reuters-ISI“ în rândul „revistelor cu factor de impact“. Iar asta nu este puțin lucru. Contactat de Hotnews, Prof. Gheorghe Lepădatu, editorul „in charge“ al revistei a declarat că specialiștii care publică în revista pe care o păstorește „sunt punctați ca și cum ar avea articole într-o revistă națională, de recunoaștere internațional“. Toate bune și frumoase, dar partea proastă ar fi că, începând cu mijlocul lunii iulie, revista „Metalurgia International“ a fost exclusă de către „Thomson Reuters“ pe lista revistelor românești care beneficiază de cotație ISI. Fapt care face ca lucrările care mai apar acum acolo să aibă aceeași relevanță academică cât ar avea și un articol apărut în gazeta de perete din scara unui bloc de mahala. Cu, toate acestea, conform deja tradiționalelor minciuni mioritice, în caseta tehnică al ultimului număr al revistei se menționează în continuare că ar beneficia de recunoașterea ISI oferită de „Thomson Reuters“.
Prinși cu mâța în sac și cu izmenele în vine, atât de consecințele devastatoare ale farsei puse la cale de specialiștii sârbi cât și de minciuna privitoare la pretinsa recunoaștere pe care le-ar mai oferi-o acum „Thomson Reuters“, atât prorectorul Lepădatu cât și alți membrii ai colectivului redacțional au scăldat-o oferind tot soiul de explicații, una mai penibilă decât alta.
„Parfumul“ imposturii …
Adevărul, dar și rezolvarea acestei situații penibile a fost oferită de Viorel Aurel ?ê?£erban, rectorul Universității Politehnice din Timișoara, care este și președintele comisiei de Ingineria Materialelor din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Contactat de Hotnews, acesta a declarat că: „vom face o recomandare către conducerea CNATDCU ca nicio comisie să nu puncteze articolele publicate în această revistă. Recomandarea va fi trimisa și tuturor universităților care organizează concursuri. Astfel că articolele publicate în revista Metalurgia International nu mai trebuie luate în considerare la avansarea pe posturile de conferențiar și profesor universitar“. Aceeași soluție au oferit-o și reprezentanții Unitatii Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltarii și Inovării (UEFISCDI), care se ocupă și de evaluarea revistelor științifice. În acest sens, ei au declarat pentru Hotnews: „Revista Metalurgia International nu mai este listată în rândul publicațiilor ISI și, în consecință, revista nu mai este nici pe lista revistelor naționale de recunoaștere internațională. Tot ceea ce poate face UEFISCDI este să anunte public faptul că această revistă nu mai este listată în rândul celor ISI, lucru pe care l-a realizat în luna iulie când a anunțat decizia Thomson Reuters de a scoate Metalurgia International din rândul revistelor cotate ISI. (…) În momentul acesta, CNATDCU este cel care poate decide dacă mai ia sau nu în calcul articolele publicate în această revistă“.
… dar și al corupției
Iulian Ripoșan, vicepreședintele Comisiei de Ingineria Materialelor din cadrul CNATDCU și cancelar al senatului Universității Politehnica din București, a scos la iveală și alte aspecte ale acestei „afaceri“. El a declarat tot pentru Hotnews: „Eu aseară am aflat de această situație, am luat legătura cu cei de la revistă, care consideră că cei din Serbia au vrut să denigreze redacția. Indiferent ce se întâmplă, eu le-am propus în această dimineață colegilor mei din comisia de Ingineria Materialelor din CNATDCU să le transmitem universităților decizia ca articolele publicate în revista Metalurgia International să nu mai fie luate în calcul în concursurile de promovare din universități“. Tot Iulian Ripoșan a mai precizat: „problema este mai complicată, pentru că revista Metalurgia International publică articole nu numai din domeniul nostru. Noi ne-am protejat de aceasta revistă în cadrul comisiei din CNATDCU, însă aici se publica și în domenii ca medicina, economia. Eu însumi am constatat că sunt trecut de revistă pe lista «Editorial Board», deși niciodată nu am colaborat cu revista. Le-am cerut să mă scoată de acolo și sunt foarte mulți oameni care sunt trecuți la editorial adviser, unii fără să aibă vreo legătură cu activitatea revistei. (….) Această revistă are o vechime de peste 50 de ani și a fost revista Ministerului Metalurgiei din România. Ea se numește revista Metalurgia și a fost editată de minister, iar când ministerul a dispărut, revista a fost preluata de cei care s-au ocupat de ea și până atunci, inginerul Florentina Brandușa Scorțea, iar alături de dânsa este și soțul sau. De câțiva ani, pe lângă această revistă Metalurgia, au scos și Metalurgia International, ca o variantă internaționala. Eu presupun că tocmai istoria revistei inițiale, Metalurgia, a făcut ca Metalurgia International să fie foarte repede indexată ISI Thomson Reuters, pentru ca aveau în spate zeci de ani de existență.“ Iar de aici încolo, situația pare f a fi și mai complicată, cu niște posibile conotații penale: „În ultimii ani, colegii români nu au mai publicat aici, pentru că s-a umplut de străini. A primat factorul financiar și mulți au evitat să mai publice aici.“ Întrebat dacă este legal să publici articole științifice contra cost, Prof. Ripoșan a afirmat că „sunt anumite reviste din străinătate unde scrie deschis, pe site, cât costa publicarea unui articol. Eu am publicat recent în Japonia, unde aveau un anumit preț, însă le-am spus care sunt condițiile financiare la noi și atunci au publicat fără să-mi mai ceară să plătesc. Dar prețul era oficial anunțat“. Cum este la noi, în revista păstorită de rectorul „creștin“ de la Dimitrie Cantemir? În această privință Ripoșan a declarat: „In cazul Metalurgia International nu am găsit nicăieri o referire la cost. Dar am înțeles de la alți colegi, nu am fost în această postură, ca se duceau și plăteau . E adevărat că aceste costuri de publicare a revistei nu sunt deloc mici, cândva revista era susținuta de întreprinderi. Sârbii vorbesc acum că ar plăti câteva sute de euro pentru publicarea unui articol aici.“ Păi dacă-i bal să fie! Iar dacă-i pe așa, ce ar fi să intre și DNA în horă?
Vasile Surcel
