Chiar in zilele premergatoare plecarii secretarului de stat Colin Powell in voiajul diplomatic din Orientul Mijlociu, americanii asistau la discutiile aprinse pe care sustinatorii si oponentii atacarii Siriei le purtau pe culoarele Pentagonului sau ale Casei Albe. Victoria facila obtinuta de trupele aliate in Irak, numeroasele dovezi despre ajutorul pe care oficialii de la Damasc l-au oferit regimului muribund de la Bagdad si ingrijorarile legate de programul nuclear al Siriei pareau sa dea castig de cauza celor care sustineau invadarea statului condus de Basar al-Assad.
Ultimele zile sunt insa martore ale unei schimbari de atitudine din partea Administratiei de la Washington, care a lasat sa se inteleaga ca, deocamdata, prefera dialogul cu liderii Partidului Baas de la Damasc, chiar daca, dupa cum sustin diverse surse, planurile de razboi cu Siria ar fi fost deja conturate. Potrivit analistilor de peste Ocean, partizanii atacarii Siriei, inclusiv unii dintre apropiatii presedintelui George W. Bush si -aripa dura- a generalilor din Pentagon, au motive suficiente care sa le justifice presiunile. De ani, Siria este vazuta la Washington ca unul dintre statele ce adaposteste si finanteaza organizatii teroriste, intre care Hamas si Jihadul Islamic, Departamentul de Stat incluzand constant Siria pe lista neagra a terorismului international. De altfel, Damascul a incurajat activitatea militantilor Hezbollah, organizatie inarmata de Iran, care opereaza in Liban sub umbrela protectoare a Siriei si care a atacat in numeroase randuri tinte militare si civile din Israel. Mai mult, acuzatiilor de terorism la adresa Siriei li s-au adaugat recent si cele vizand producerea de arme de distrugere in masa, dupa ce s-a raportat ca Damascul incearca sa dezvolte agenti chimici si biologici, iar rachetele Scud pe care le poseda sunt capabile sa transporte focoase nucleare. In sfarsit, administratia americana a reprosat mereu Siriei ca nu reuseste sa-si rezolve disputele teritoriale cu Israelul, iar presiunile pe care le exercita asupra statului evreu prin intermediul campaniilor violente duse de Hezbollah o indeparteaza si mai mult de obtinerea unui acord.
Fara sa minimalizeze acuzatiile americane la adresa Damascului (asa cum se spera in capitala siriana), campania militara impotriva Irakului a adaugat noi file la tensionatul dosar al relatiilor dintre SUA si Siria. Oficiali americani au acuzat regimul lui Basar al-Assad ca l-a ajutat pe Saddam Hussein in timpul conflictului, furnizandu-i tehnica militara ruseasca si tolerand trecerea frontierelor sale de catre luptatori arabi care s-au alaturat Garzii Republicane irakiene. Numerosi lideri ai defunctului regim de la Bagdad par sa-si fi gasit refugiul la Damasc, iar Casa Alba a mers mai departe, afirmand ca periculoasele arme de distrugere in masa dezvoltate de Irak sunt adapostite in depozite si buncare pe teritoriul sirian. Nici relatia speciala a Siriei cu regimul islamic de la Teheran nu a fost uitata, ambele tari fiind acuzate de Washington ca incearca sa deraieze procesul democratizarii Irakului prin manipularea diferitelor fractiuni politico-religioase de la Bagdad si prin presiunile exercitate asupra altor tari arabe de a nu recunoaste guvernul post-Saddam. Aceste acuzatii (si multe altele care vizau Siria) au fost reluate de zeci de ori in timpul razboiului de catre oficialii americani, presedintele Bush, secretarul de stat Powell sau ministrul apararii Donald Rumsfeld nefacand economie de avertismente la adresa Siriei, despre care, la un moment dat, se spunea ca va fi tinta sigura a rachetelor Tomahawk si a bombardierelor invizibile Stealth.
Iata insa ca ultimele zile, fara sa elimine complet posibilitatea atacarii Siriei de catre fortele americane masate in apropiere de granita de est irakiana, par sa incline balanta in favoarea sustinatorilor dialogului cu Damascul si gasirii de solutii diplomatice la actuala criza. De unde aceasta schimbare? Comentatorii americani sunt convinsi ca victoria impresionanta a trupelor aliate a reprezentat un dus rece pentru intreaga lume araba, care se vede pusa fata in fata cu o masina de razboi careia nu i-a putut opune rezistenta nici temuta Garda Republicana, considerata mereu cea mai performanta armata din Orientul Mijlociu.
Confruntati cu perspectiva unei invazii americane, Damascul s-a grabit sa inchida frontierele pentru refugiatii irakieni, a expulzat cativa dintre apropiatii lui Saddam si a promis ca nu va incerca sa destabilizeze noua ordine din Irak. Mai mult, sirienii au declarat ca vor continua sa sprijine razboiul angajat de SUA impotriva retelei Al-Qaeda, unde Damascul s-a dovedit un aliat de nadejde prin informatiile furnizate si prin arestarea unor importanti colaboratori ai lui Ussama bin Laden. La fel de greu par sa fi atarnat in balanta si chestiunile de natura economica, dupa ce soldatii americani au oprit exportul de petrol irakian printr-o conducta ilegala ce livra zilnic 200.000 de barili catre Siria, iar Congresul de la Washington a amenintat ca va lua in discutie -Syria Accountability Act-, care prevede sanctiuni impotriva regimului de la Damasc si un boicot complet de catre firmele americane ce opereza in sectorul energetic, petrolier sau al gazelor naturale in Siria. Departamentul de stat a anuntat ca a luat in calcul chiar posibilitatea rechemarii ambasadorului sau de la Damasc, in timp ce Departamentul Trezoreriei studiaza inghetarea celor 133 milioane de dolari ce reprezinta bunurile detinute de cetateni sau firme siriene in Statele Unite. In sfarsit, politicienii moderati de pe Capitol Hill au avut un important aliat in opinia publica americana, care se opune in majoritate atacarii Siriei sau Iranului. Desi sprijina politica atacurilor de prevenire impotriva unor state periculoase, 59% din americani au afirmat pentru un sondaj Wall Street Journal/NBC ca Siria nu trebuie atacata, rubricile de -Scrisori de la cititori- ale unor ziare precum -Daily News- sau -New York Times- publicand numeroase opinii similare.
