Parafarea

Parafarea tratatului romano-rus de ministrii de externe Geoana si Ivanov a fost salutata de ambele parti ca un moment de -pragmatism- si eliberare de-emotiile- istorice care ne-au facut -sa pierdem 10 ani- pana la semnare. Evaluare modesta: de fapt, Rusia si Romania au pierdut mai multe decenii impreuna. Recentul tratat ofera, dupa expresia dlui Geoana, -o solutie corecta si amicala- la problemele -trecutului- dintre Rusia si Romania, iar dupa opinia dlui Ivanov reprezinta -intoarcerea unei pagini vechi- si -posibilitatea de a privi viitorul, si nu trecutul-. Cat priveste obstacolele istorice care au blocat tratatul, acestea au fost scoase din viitor si trecute intr-o declaratie politica separata, unde tezaurul va reveni unei comisii mixte de istorici si specialisti (de parca ei l-ar fi confiscat) iar pactul Ribbentrop-Molotov va fi condamnat impreuna cu participarea Romaniei la razboi impotriva URSS – desi aceasta era consecinta pactului care ne rapise o parte din tara. In fine, treaca de la noi. Ce mai conteaza un tezaur si cateva provincii, cand e vorba de -o punte catre noua Rusie- (cum ne-a recomandat Bush jr.) si de schimburi economice atat de importante, incat pierderea lor a fost evaluata la un miliard de dolari? Tratatul cu Rusia este insa necesar pentru ca normalizeaza, in limitele oferite de o actualitate nu tocmai normala, relatiile cu o tara importanta. De aici si pana la entuziasmul cu care a fost intampinat e o cale mai lunga, pe care clasa politica a traversat-o in galop, renuntand la orice rezerve, probabil in virtutea unor complicitati comune. Avantajul considerat cel mai substantial a fost cel economic – recastigarea pietei ruse si investitii ale -puternicei economii rusesti-. De fapt, tratatul nu rezolva de la sine aceste probleme. Romania nu prea are marfuri cu care sa sparga piata ruseasca, investitiile rusesti (petrol, aluminiu) s-au facut si fara tratat iar -puternica economie rusa- e atat de cotropita de mafie si controlata de -familii- kaghebiste, incat un import de aceasta natura poate sa te bage in sperieti, mai ales ca mafia ruseasca are mijloace de eliminare a concurentei mult mai dure decat simpla cumparare a licitatiilor, a presei si a justitiei. Sa speram insa ca mafia ruseasca, pretentioasa si cu gusturi alese, va prefera locatii mai luxoase unde sa-si spele banetul si ca nu se va repezi in gropile noastre, desi prefectul Gabriel Oprea a raportat in cinstea evenimentului asfaltarea a 600 de strazi – pe care reporterii le-au gasit neschimbate. Se vede ca prefectul le-a tratat romano-ruseste cu astfalt de vara, cu gaurele. Noutatea tratatului este ca Rusia da dezlegare oficiala Romaniei sa adere la NATO si UE catre care si dl Ivanov marturiseste -o tendinta de integrare- daca acestea se vor -reforma- dupa gustul sau. Coplesit de eveniment, de parca ar fi prins pe Dumnezeu de-un picior, dl Radu Vasile aproape ca nu-si credea ochilor: -domnule, eu nu-mi revin. Cand a mai avut Rusia o pozitie atat de binevoitoare fata de noi? Explicatia este America. Mai exact, in spatele aliantei dintre SUA si Rusia, se afla Romania-. Suntem mari, ce mai incoace si-ncolo: am dat noi un tezaur si cateva provincii, dar am pierdut in schimb datoriile Irakului, lista lui Severin si deconspirarea ofiterilor care au facut politie politica, dar au optat pentru afaceri. Incepem, cum a spus dl Geoana, -o relatie noua- si incheiem o pagina -din trecut-. Frumos! Numai ca trecutul nu se termina cand vrem noi.