Se implinesc 53 de ani de la Declaratia Schuman, considerata momentul fondator al Zilei Europei, eveniment celebrat de atunci in fiecare an la 9 mai. Rolul acestei zile este afirmarea apartenentei la acest continent, indemnul la dezvoltarea lui continua, la o mai exacta cunoastere a evolutiei lui, a mecanismelor de functionare si, de o buna bucata de vreme, a institutiilor lui. In multe tari exista o Casa a Europei, iar la Paris – o Casa a Caselor Europei. Aici se desfasoara, in fiecare an, evenimentele dedicate sarbatoririi continentului, fie ca este vorba despre colocvii, conferinte-dezbatere sau, cel mai frecvent, manifestari culturale. In 2003, Ziua Europei este dedicata largirii Uniunii Europene, iar programele diferitelor tari sunt structurate in functie de aceasta idee, fie ca este vorba despre expozitii ca Tinerii Europei de la Brest, de pavoazarea localitatilor cu toate drapelele europene, de concerte multietnice sau de lansarea de baloane in culorile Uniunii Europene.
La Bucuresti, doua evenimente culturale de suprafata considerabila debuteaza in aceasta zi, careia ii sunt, de altfel, si dedicate: Festivalul Filmului European si Festivalul Jeunesses Musicales.
Deschisa oficial asta-seara, la ora 19.00, cu proiectarea celebrei de-acum pelicule Pianistul in regia lui Roman Polanski, cea de-a saptea editie a Festivalului Filmului European se va desfasura anul acesta si la Timisoara, si la Iasi. 27 de filme reprezentative pentru cinematografia din 18 de tari membre sau candidate ale Uniunii Europene, realizate in majoritatea lor in ultimii trei ani, vor prilejui spectatorilor salilor Studio din Bucuresti (9 – 18 mai), Studio din Timisoara (12 – 18 mai) si Republica din Iasi (20 – 25 mai) intalnirea cu regizori si actori din Romania, Spania, Ungaria, Cehia, Franta, Finlanda, Belgia, Danemarca, Grecia, Germania, Austria, Slovacia, Portugalia, Suedia, Italia, Olanda, Marea Britanie, Polonia. Organizat de Delegatia Comisiei Europene in Romania, in colaborare cu Uniunea Cineastilor, festivalul debuteaza, asa cum spuneam, cu Pianistul lui Roman Polanski (care va fi prezent la Sala Palatului cu aceasta ocazie), film distins cu trei premii Oscar in 2003. Realizat pe un scenariu semnat de Ronald Harwood dupa cartea lui Wladyslaw Szpilman, cu o distributie ce s-a dovedit exceptionala – Adrien Brody, Thomas Kretschmann, Frank Finlay, Maureen Lipman, Emilia Fox, Ed Stoppard, Julia Rayner, Jessica Kate Meyer, aceasta productie Franta – Germania – Polonia din 2002 a obtinut, in afara premiilor Oscar deja amintite (cel mai bun regizor, cel mai bun actor in rol principal – Adrien Brody, cel mai bun scenariu adaptat), mai multe premii Cesar, prestigiosul Palme d*Or la Cannes, anul trecut, Premiul Bafta pentru cel mai bun film si -David Lean- pentru regie, lista nefiind epuizata. Pianistul este povestea adevarata a unui stralucit pianist polonez, care, din cauza originii sale evreiesti, este fortat, in timpul ocupatiei naziste, sa duca o viata de fugar pentru a scapa de deportare.
-Am stiut dintotdeauna ca intr-o zi aveam sa fac un film despre aceasta perioada dureroasa din istoria Poloniei, dar nu doream sa fie unul autobiografic. Inca de la lecturarea primelor pagini din memoriile lui Wladyslaw Szpilman, am stiut ca Pianistul va fi subiectul urmatorului meu film. Era exact povestea care imi trebuia; in ciuda ororilor, povestea ramane pozitiva si plina de sperante. Eu am supravietuit bombardamentului Varsoviei si ghetoului din Cracovia si am vrut sa redau viata amintirilor mele din copilarie. Am vrut sa raman pe cat posibil aproape de realitate si sa nu filmez in maniera hollywoodiana. Wladyslaw Szpilman si-a scris memoriile imediat dupa razboi si poate de aceea totul are atata forta si este asa de autentic. El prezinta realitatea acelei epoci cu o obiectivitate surprinzatoare, aproape rece. In cartea lui sunt polonezi buni si rai, asa cum sunt evrei buni si rai, nazisti buni si rai. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am consultat cu istorici si cu supravietuitori ai ghetourilor. Echipei i-am aratat mai multe documentare despre ghetoul din Varsovia. In ce priveste actorul care urma sa-l interpreteze pe Szpilman, nu am cautat asemanarea fizica. Voiam un actor care sa intre in pielea personajului asa cum il imaginasem eu lucrand pe scenariu. Era important sa fie cineva destul de putin cunoscut. Filmul era vorbit in engleza si ne trebuia un actor de limba engleza. Am organizat un casting la Londra. Spre surpriza noastra, s-au prezentat 1.400 de candidati, chiar si femei, negri, chinezi… Ne-am dat seama ca avea sa fie dificil sa cautam un actor fara experienta, asa ca am apelat la actori profesionisti. Nu am gasit pe nimeni in Anglia, asa ca am hotarat sa caut in America. Cand am vazut niste filme cu Adrien Brody, am stiut imediat ca el era pianistul-, declara Roman Polanski.
Regizorul s-a bazat pe experienta copilariei petrecute in ghetou. Impreuna cu Allan Starski, seful decoratorilor, au lucrat luni de zile la crearea unor decoruri absolut veridice. Au fost consultate arhive, au fost vizionate fotografii si filme documentare, au fost consultati supravietuitori ai ororii naziste, precum Marek Edelman.
In prima zi a festivalului sunt programate filmele Occident, al tanarului regizor Cristian Mungiu, productie Romania (2002), Pasaport (Ungaria 2001) si mult comentatul si apreciatul Vorbeste cu ea al realizatorului spaniol Pedro Almodovar. Doua filme germane, ce au participat in 2002 la Festivalul de Film din Berlin, Halbe Treppe (Punct critic), obtinand atunci Ursul de Argint – Marele premiu al juriului, un film despre viata de zi cu zi a doua perechi casatorite, cu varste intre 30 si 40 de ani, care au ajuns la punctul critic din viata lor, si Harta unei inimi de piatra, in regia lui Dominik Graf, o poveste de dragoste neobisnuita, reprezinta cinematografia germana actuala.
Sa nu uitam Un american linistit, cu Michael Caine in rolul unui corespondent de razboi, Strada placerilor al lui Patrice Leconte cu Laetitia Casta, Quo vadis, productia poloneza a anului 2001, sau singurul film de animatie din festival, Corto Maltese: Un aventurier in Siberia, productie franceza a anului trecut. Sunt numai cateva titluri menite sa sublinieze judiciozitatea si interesul selectiei Festivalului Filmului European din Romania.
