Exista si in Brazilia o traditie a marilor colectii particulare. Si unul dintre criticii faimosi de arta, totodata negustor de tablouri, Jean Boghici, brazilian de origine romana, imi povestea despre cea mai spectaculoasa dintre ele, unde, cu gust si competenta, si-a adus contributia atat la alcatuirea ei, cat si la expunerea ei, cu diverse ocazii.
De curand, la Brasilia, colectionarii Hecilda si Sergio Fadel au permis, dupa 40 de ani de competente achizitii, expunerea colectiilor in splendidul sediu al Centrului Cultural Banco do Brasil, dupa ce fusesera expuse la Rio de Janeiro si la Sao Paulo.
-Arte brasileira na colecao Fadel – da inquietacao do moderno a autonomia da linguagem- (Arta braziliana in colectia Fadel – de la nelinistea modernului la autonomia limbajului) este numele extraordinarei expozitii, act de mare cultura ce te ajuta sa navighezi pe marea-ocean a artelor plastice braziliene moderne, calatorie in lumea artei si a iubirii de frumos pe care, inainte de oricine, ambasadorii straini acreditati la Brasilia au fost invitati s-o admire in distinsa companie a ministrului de externe brazilian si a sotiei sale, diplomat si intelectual de marca, ce si-a punctat cariera nu numai cu misiuni de mare anvergura politica, ci si conducand destinele unor institutii culturale din tara sa, cum a fost cinematografia braziliana. Directorul Muzeului National de Arte Frumoase din Rio de Janeiro si curator al expozitiei, Paulo Herkenhoff, incerca sa destainuie iubitorilor de arta ca istoria artei moderne braziliene, a liniilor sale de forta, tot ce poate fi mai departe de istoria oficiala artistica, se gaseste in aceasta colectie: o istorie vie de afinitati, dialog, ruptura, divergente si armonii, asezand alaturi pe constructivistul Volpi si pe expresionista Anita Malfatti, pe suprarealistul Ismael Nery, dar si pe sensualistul di Cavalcanti, o alaturare formidabila de stiluri, in care rafinatul colectionar Fadel isi dovedeste sensibilitatea, gustul, competenta, lasandu-ne pe noi sa citim din nou paginile modernismului, in viziunea sa braziliana.
Nici Romania nu este straina de miscarea modernista braziliana. Faimoasa Saptamana a Artei Moderne de la Sao Paulo din 1922, prin care spiritul artistic brazilian se desprindea de academismul de sorginte portugheza cu violenta si spectacol, se datoreaza si Manifestului Dadaist al romanului Tristan Tzara. Fara orgoliu, putem spune ca in inima acestei uriase revolutii estetice sta documentul programatic al unui roman, insetat sa distruga modelele conventionale si, inspirandu-i pe confratii brazilieni de peste Ocean, sa dovedeasca printr-o imensa forta identitara pe de o parte geniul unui popor si, pe de alta, capacitatea sa de a fi in sintonie cu marile tendinte artistice ale Europei, Americii de Nord, ale lumii intregi.
Brazilia este un pamant tropical exuberant, coplesit de soare si de lumina orbitoare, si toata aceasta expozitie are si o latura didactica, ea incepand cu achizitii cuminti si frumoase de la mijlocul secolului al XIX-lea, ca sa ajunga apoi la toata nebunia creatoare a celor ce au anticipat modernismul anului de ruptura 1922.
In tablourile lui Castagneto, Eliseu Visconti, Belmiro Barbosa se pot simti inceputurile modernismului. In tabloul sau Maternitate in cercuri (1908), Belmiro Barbosa de Almeida facea incercari abstractioniste geometrice. Toate aceste opere de secol XIX, unele de un academism plin de poezie, situeaza Brazilia ca parte dintr-un vast proces cultural, vorbind despre o neliniste moderna de la sfarsitul veacului, capacitatea de a realiza pictura figurativa de mare calitate si simt al culorii facand mai usoara trecerea catre inceputul secolului XX si transfigurarile sale. O figura marcanta a antropologiei si sociologiei braziliene, Gilberto Freyre, critica prima faza a modernismului din 1922 pentru cultul exclusiv pentru viitor, in detrimentul oricarei traditii populare. Dar, in cazul Braziliei si al artelor plastice de aici, exista o interactiune intre traditie si viitor, cu toate culorile si temele pamantului, dorinta de sarbatoare perpetua, de carnaval ca model-paradigma de existenta, arta indigena, de o simplitate moderna coplesitoare, tema favelei si a marginalilor, exotismul exploziv al vegetatiei si reinterpretarea sa plastica, bogatia tipurilor umane metise: toate acestea sunt Brazilia autentica, si modernismul brazilian face o lectura a acestui -traditionalism exceptional-.
Artele plastice au exercitat un rol fundamental in modernismul brazilian. Oswald de Andrade si-a redactat Manifestul Antropofagic sub inspiratia tablourilor Tarsilei de Amaral. Primele poeme ale lui Carlos Drummond de Andrade, Oswald de Andrade si Murilo Mendes evoca acuarele braziliene, lirice si ironice. Si daca la inceput modernismul ignora geniala arta baroca braziliana, se va naste mai apoi un dialog fecund cu aceasta dimensiune puternica de arta nationala, ca in opera Mariei Martins sau a lui Guignard.
Di Cavalcanti relateaza plastic despre o noapte braziliana boema, senzuala si lirica. Goeldi, plin de incarcatura dramatica si metafizica, exploreaza teritoriile sufletului uman. Alfredo Volpi se inspira din folclor si geometrizeaza formele. Candido Portinari ne situeaza intr-un suprarealism gentil. Tarsila de Amaral ne plimba prin jungla colorata si plina de flori a picturii sale. Cicero Dias ne ajuta sa contemplam esenta sintetica a peisajului urban avand drept fundal oceanul, tot asa cum avalansa de pictori moderni, ca Helio Oitica sau Amilcar de Castro, ne propune o libertate fara limite a artei de pe panza.
Experienta artistica unica, deoarece contactul direct cu arta moderna braziliana intr-un parcurs atat de complex si de bine ilustrat nu se poate realiza mereu, expozitia -Arta braziliana in colectia Fadel- ne transfera cu eleganta de pe teritoriul inaltei estetici braziliene spre universal.
Monica-Mariana Grigorescu
Brasilia, mai 2003
