Maine seara, la cinematograful Studio va avea loc premiera romaneasca a filmului -The Hours-, atat de mult mediatizat in ultima vreme. Aprecierile criticii au coincis cu distinctiile primite (Globul de Aur pentru cel mai bun film, pentru cea mai buna actrita in rol principal – Nicole Kidman si pentru cea mai buna actrita in rol secundar – Meryl Streep; Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal) sau cu nominalizarea actritei Julliane Moore la Oscar.
Ecranizare realizata de regizorul Stephen Daldry pe scenariul lui David Hare dupa romanul omonim al scriitorului Michael Cunningham, filmul reuneste o echipa remarcabila de profesionisti, incepand cu cele trei actrite mentionate si continuand cu Seamus McGarcey, care semneaza imaginea, saau cu Peter Boyle (montaj), Philip Glass (muzica) si Ann Roth (costumele), ultimii trei nominalizati, de asemenea, la Oscar.
Publicat in 1998, romanul -The Hours- a cunoscut imediat un succes rasunator de critica, primind Premiul Pulitzer pentru fictiune si Premiul PEN/Faulkner si fiind declarat cea mai buna carte a anului de -New York Times-, -Los Angeles Times-, -Boston Globe-, -Chicago Tribune- si -Publisher Weekly-. Scris cu mijloacele estetice ale postmodernismului, -The Hours- porneste de la romanul -Mrs. Dalloway- de Virginia Woolf (al carui prim titlu a fost, de altfel, -The Hours-), autorul construind trei povesti ale vietii unor femei traind in locuri si timpuri diferite. Prima este insasi Virginia Woolf, aflata in momentul scrierii romanului amintit in Richmondul de la inceputul anilor *20, cea de-a doua, Laura Brown, este situata in Los Angeles in anii premergatori celui de al doilea razboi mondial, a treia, Clarissa Vaughn, este o newyorkeza a zilelor noastre. Trei personaje intre care nu exista, aparent, nici o legatura, ale caror momente de fericire, dar mai ales de cumpana, de neliniste, de drama dusa pana la limita fragila dintre normalitate si nebunie se intretes, circumscriind, de fapt, orele unei anumite conditii umane. Exista, totusi, o legatura vizibila intre ele: romanul Mrs. Dalloway al Virginiei Woolf, scris intr-un moment de lupta cu deruta psihica, citit de Laura Brown, careia ii schimba complet viata, de la gandul nedus pana la capat al sinuciderii la exilarea intr-o alta existenta, ratata si aceea, si la supranumele Clarissei, dat de prietenul ei, un poet vizionar bolnav de SIDA, pentru care ea este Mrs. Dalloway.
Ceea ce reuseste filmul este surprinderea vietii interioare a personajelor cu ajutorul actelor lor, sugerarea neadaptabilitatii la normele cotidiene, fara accente apasate asupra boemei sau a homosexualitatii, ce devin ingrediente ale unui complex, subtil si, de fapt, umanist portret al femeii. In plus, regizorul izbuteste sa se desprinda de cliseele proprii cinematografului american de succes, modalitatea de abordare a subiectului, trecerile de la un spatiu la altul, de la un timp la altul si, mai ales, ritmul peliculei dovedind o capacitate de analiza si de sugestie relativ rara in filmele de dincolo de Ocean.
Cele trei recitaluri actoricesti sunt, de asemenea, exceptionale, cel mai neasteptat fiind, cel putin pentru noi, acela al lui Nicole Kidman, care dovedeste in acest rol -pe muchie de cutit- date interpretative foarte diferite de rolurile de pana acum.
O data cu premiera filmului va fi lansata si traducerea romanului lui Michael Cunningham, realizata de Magda Teodorescu si editata de Polirom, asupra careia vom reveni in curand.
