Europa viitorului va avea un presedinte si un ministru de externe permanent, dar nu va fi o -federatie-. Conform proiectului Constitutiei publicat ieri, text care reprezinta rezultatul a peste un an de dezbateri, invingatoare par sa fie tarile mari, iar optiunile Marii Britanii puternic reprezentate in document. La insistentele premierului britanic, Tony Blair, in cadrul unei intalniri cu presedintele Conventiei, Valery Giscard d*Estaing, orice fel de referire la o Europa -federala- a fost eliminata, la fel ca si propunerea de inlocui denumirea de -Uniunea Europena- cu -Statele Unite ale Europei-. Textul va mai fi supus unei ultime runde de negocieri in aceasta saptamana in plenul Conventiei, dar nu mai sunt de asteptat mari modificari, dat fiind ca in final el trebuie adoptat in unanimitate de toate tarile membre.
Reforma, pe jumatate
Presedintele Uniunii Europene va fi, potrivit proiectului publicat ieri, un prim-ministru in exercitiu sau un fost prim-ministru, ales de liderii tarilor UE, al carui mandat ar urma sa fie de cel putin doi ani si jumatate. Daca propunerea va fi in final acceptata, ea va marca renuntarea la presedintia semestriala a UE, o victorie partiala a presedintelui Conventiei, care a sustinut alegerea unui presedinte direct de catre cetatenii cu drept de vot ai tarilor membre, ceea ce ar fi redat o mai mare legitimitate a UE, potrivit sustinatorilor lui. In ceea ce priveste viitorul ministru de externe, si el ar urma sa fie ales de liderii tarilor UE, scopul fiind o politica externa unitara. Acelasi ministru de externe va superviza si politica de aparare si de securitate europeana. -Statele membre vor sprijini activ si fara rezerve politica externa si de aparare comuna, in spiritul loialitatii si solidaritatii-, se precizeaza in proiect, cu recomandarea ca ele -sa se abtina de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau de natura sa-i submineze eficienta-. Aceasta prevedere este de natura sa ridice o intrebare simpla, si anume ce se va intampla in cazul unor crize, cum a fost cea legata de interventia militara irakiana, care a divizat Europa pentru scurt timp, dat fiind ca nu sunt prevazute eventuale sanctiuni. Uniunea Europeana va avea, potrivit aceluiasi text, personalitate juridica si va avea o carta a drepturilor fundamentale, cu un capitol special dedicat politicilor sociale si dreptului muncii.
Al doilea presedinte
Un capitol delicat il reprezinta Comisia Europeana. Presedintele Executivului European va fi ales de catre Parlamentul European, o decizie menita sa intareasca autonomia Comisiei, ca o incercare – ramane de vazut cat de reusita – de a compensa puterea pe care urmeaza sa o aiba guvernele nationale, care vor decide in privinta presedintelui UE si a ministrului de externe. Decizia a fost sustinuta in forta de Marea Britanie.
Potrivit aceluiasi proiect, Uniunea Europeana va coordona politicile economice ale statelor membre, stabilind liniile directoare ale acestor politici. Ideea este una unanim agreata si ea reprezinta, din nou, o victorie a Marii Britanii, care s-a opus in forta propunerii de infiintare a unei functii de ministru de finante si intaririi puterii tarilor din UE care au aderat la euro, pe fondul faptului ca guvernul laburist nu este pregatit sa ia o astfel de decizie. Marea Britanie a amenintat chiar ca se va folosi de dreptul de veto pentru a bloca orice prevedere care nu ii este pe plac, in conditiile in care proiectul dat ieri publicitatii va fi supus dezbaterilor unui consiliu interministerial la sfarsitul anului, dupa ce proiectul va fi prezentat liderilor europeni in luna iunie la summitul de la Atena.
Una peste alta, proiectul pare in mare masura sa satisfaca viziunea Marii Britanii asupra Europei extinse, fapt de altfel recunoscut si de catre presedintele Valery Giscard d*Estaing, care a recunoscut ca respectivele concesii vizeaza -zonele sensibile-din politica britanica. -Ideea de a ofensa Marea Britanie este o prostie-, a apreciat presedintele Conventiei dupa intalnirea cu Tony Blair.
