Finalizat pe ultima suta de metri dupa dificile si indelungi negocieri de culise intre cei 105 membri ai Conventiei, proiectul viitoarei constitutii a Europei largite depinde acum de guvernele fiecareia dintre cele 15 tari membre ale UE. Ultimul cuvant pe textul care va fi prezentat oficial liderilor europeni peste o saptamana la summitul de la Salonic il va avea Conferinta interministeriala a statelor membre, programata pentru aceasta toamna, in timpul presedintiei italiene a Uniunii.
Presedintele Conventiei Europene Valery Giscard d*Estaing incearca acum din rasputeri sa convinga pe toata lumea de faptul ca proiectul trebuie sa ramana asa cum a iesit din Conventie, pe fondul numeroaselor nemultumiri exprimate de statele mai mici ale UE, care doresc sa conserve cat mai mult din actualele principii dupa care se ghideaza Uniunea, de teama sa nu isi piarda influenta in Europa largita.
Sampanie amara
Vineri, dupa anuntul oficial ca textul constitutiei a suferit ultima serie de adnotari si este gata, presedintele Conventiei a inchinat un pahar de sampanie in ambianta Odei Bucuriei. Ministrul german de externe, Joschka Fischer, a dorit si el sa onoreze evenimentul -istoric- in semn de sprijin pentru munca depusa de catre membrii Conventiei de-a lungul unui an. Sugestiv insa pentru ceea ce ar putea urma, tarile mici ale Uniunii au evitat sa sarbatoreasca si, mai mult decat atat, au tinut sa exprime nemultumiri majore. Cat priveste Germania, in ciuda recent declaratului sprijin pentru proiectul lui Giscard d*Estaing, pozitia Berlinului nu mai pare nici ea atat de clara. Chiar daca Joschka Fischer a dorit sa serbeze la Bruxelles finalizarea proiectului, cancelarul Gerhardt Schroder a explicat ca va fi nevoie in continuare de modificari in unele puncte esentiale, cum ar fi eliminarea vetoului si transferarea deciziei la nivelul majoritatii in chestiunile de politica externa.
Aliatele SUA nu se dau batute
Dar, mai dure decat Germania, Polonia si Spania, aliatele fidele ale Statelor Unite din Europa sugereaza ca nu se considera inca invinse in lupta cu duetul Franta-Germania. Ministrul spaniol de externe, Ana de Palacio, a contestat joi schimbarea sistemului de vot in Consiliul European – structura suprema de decizie – care va dezavantaja statele mici. Spania mai contesta si alegerea unui presedinte al UE care va prezida Consiliul European, motivand ca el va fi un instrument in mainile -celor mari-. Polonia considera si ea proiectul un -punct de plecare-, dand semne ca are de gand sa nu il accepte ad-literam. Ministrul finlandez de externe a explicat si el ca la Conferinta interministeriala care trebuie sa adopte in final proiectul pe baza de consens va fi nevoie de un nou arbitraj, pentru ca textul iesit din laboratoarele Conventiei -nu reflecta vointa comuna a statelor membre UE-. De partea cealalta, presedintele d*Estaing a facut deja o recomandare publica sefilor de state si de guverne sa tina cat mai aproape de textul negociat pana in prezent. Reluarea dezbaterilor ar reprezenta -o greseala politica-, a avertizat fostul presedinte francez. El spune ca arhitectura gandita acum ar putea dura cam 50 de ani.
In forma sa actuala, dincolo de impartirea puterii intre Comisia Europeana si noul presedinte european in fruntea unui Consiliu in care puterea de decizie depinde de marimea unei tari, proiectul incearca sa gaseasca o solutie la slabiciunile decizionale ale Uniunii in politica externa si de aparare. Diplomatia europeana ar urma sa fie reprezentata de viitorul presedinte al UE si de un ministru european de externe, ceea ce presupune o singura voce in relatia transatlantica. Totodata, potrivit proiectului contestat cel mai mult, coincidenta sau nu, tocmai de aliatii SUA, statele membre vor putea coopera mai strans in probleme de aparare.
