Summitul NATO și întâlnirea la vârf NATO-Medvedev de la Lisabona a fost o capodoperă de ingeniozitate. Toată lumea a plecat cu câte ceva bun acasă. Secretarul general al Alianței, Rasmussen, anticipa că va fi unul dintre cele mai importante summituri nordatlantice din istorie. Așa este, dar nu atât prin decizii istorice sau spectaculoase, cât mai ales pentru că mai toată lumea s-a declarat relativ mulțumită. Nu întrutotul ușurată, dar ceva mai despovărată de niște griji. Pentru că:
1. S-a adoptat noul concept strategic al Alianței, unul care să-i mai justifice cumva existența. Căci dacă s-a afirmat explicit că Rusia nu mai e un pericol pentru NATO și e puțin probabil că NATO va mai interveni militarmente în afara zonei sale (deși documentul susține contrariul), de ce-ar mai exista NATO? Prin formulările sale meșteșugite, noul concept mai pune un rând de aripi NATO. S-a aplanat și o dispută care se iscase între Germania și Franța pe tema Apărare nucleară sau Apărare antirachetă. Așadar, satisfacție pentru toată lumea.
2. Faimosul articol 5, cu principiul că toți îi apără pe toți și pe fiecare, a fost reconfirmat în mod apăsat. Satisfacție mai ales pentru esteuropeni.
3. NATO va avea scut antirachetă, cel american, și se va conlucra cu Rusia în materie. Satisfacție pentru SUA, pentru europeni și, în mod deosebit, pentru România, care e eliberată de eventuale explicații cu partenerii vesteuropeni și de iritare din partea Moscovei.
4. Trupele combatante din Afganistan vor fi retrase, iar confruntarea din zonă se va „afganiza“. SUA vor ieși cu fața curată, aliații europeni vor ieși din război. Satisfacție tot generală.
La sfârșitul maratonului politico-diplomatic, declarații triumfaliste. Obama i-a mulțumit lui Medvedev pentru prezență și l-a asigurat că Rusia e văzută de NATO „ca partener, nu ca adversar“. În ce-l privește, Medvedev a convenit și el că „perioada foarte dificilă de tensiune“ a fost depășită.
Sarkozy a remarcat un câștig care, după părerea sa, îi vizează pe esteuropeni. Formula de principiu în problema scutului antirachetă și întâlnirea la vârf NATO-Rusia a oferit ocazia de a-i asigura pe foștii membri ai blocului sovietic, reticenți la această colaborare. „Este o decizie istorică, a spus el. Istoria secolului XX a lăsat arsuri care sunt încă vii“. Și iată că „URSS s-a terminat, Pactul de la Varșovia s-a terminat“, iar sfârșitul războiului rece „deschide pagina unei noi relații, domolite și de încredere“. Cam idilică viziunea, totuși, pentru esteuropeni.
Poate și de aceea președintele României n-a scăpat prilejul să o amendeze, chiar la Lisabona. Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci și a NATO, persistă conflictele înghețate de pe Nistru și din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declarațiile de bune intenții“. Și, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus și avându-l pe președintele Medvedev în stânga mea“. Nu știu cum a reacționat liderul de la Kremlin în acel moment. Dar reacția Rusiei va deveni desigur cunoscută sau măcar ghicită. Sau va fi simțită.
