Sala -Constantin Brancusi- de la Palatul Parlamentului a gazduit ieri vernisajul unei ample expozitii ale carei actualitate si valoare stiintifica au fost subliniate de personalitatile din domeniul culturii sau din cel politic, prezente la deschidere. Organizatorii, specialisti de la Muzeul Satului din Bucuresti, au accentuat importanta evidentierii caracterelor specifice si a celor comune din arhitectura taraneasca, unul dintre domeniile cu o imensa pondere in patrimoniul comun european.
Expozitia are doua componente ce concura la imaginea de ansamblu. Pe de o parte, un numar impresionant de fotografii etnografice, apartinand in majoritatea lor specialistului elvetian in arhitectura rurala prof. dr. Max Gschwend, iar pe de alta, o seama de piese de arhitectura, mobilier, ceramica, tesaturi din colectiile Muzeului Satului. Spatiul generos al salii a permis impartirea expunerii fotografice in doua zone, creand in felul acesta imaginea de ansamblu a doua importante regiuni ale Europei: cea de sud-est si cea centrala si nordica. Sunt expuse imagini, de o excelenta calitate fotografica, din tara noastra, din Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Italia, Portugalia, Bulgaria, Cehia, Polonia, Austria, Ungaria, Ucraina, Elvetia, Germania, Finlanda, Norvegia, Marea Britanie. Imaginile, in care grija pentru document, proprie etnografului, se imbina cu sensibilitatea pentru atmosfera fiecarui loc in parte, pentru lumina si culoarea peisajului, reusesc sa surprinda caracteristici constructive si de relatie constructie – mediul inconjurator, relevante pentru fiecare tara in parte si, in acelasi timp, comune unei culturii taranesti, indiferent de zona de apartenenta. In scurta prezentare a expozitiei, Paula Popoiu, directorul pentru cercetare stiintifica al Muzeului Satului, scrie: -Prin integrarea obiectelor intr-o expozitie care este, in primul rand, o expozitie de fotografie, am urmarit sa cream un dialog intre artefactul apartinand traditiei romanesti si subiectul abordat de fotograful etnolog subliniind arhetipurile constructive europene. Subliniem in felul acesta un adevar care nu mai trebuie demonstrat: Romania a apartinut dintotdeauna Europei nu numai geografic, ci si cultural, traditia romaneasca fiind in primul rand una europeana. Astfel, dialogul fotografie – obiect etnologic este un dialog Romania – Europa.-
In spatiile largi si bine luminate ale Salii -Constantin Brancusi-, organizatorii au reusit sa realizeze o expunere eleganta, careia echilibrul intre exponatele de simeza si obiectele arhitectonice sau de soclu ii confera rafinament si calitatea de nepretuit a informatiei dublate de placerea estetica.
Fotografiile etnologului elvetian, realizate in mai tot continentul, inclusiv in tara noastra, prezentate in passe-partout-uri fericit gandit cromatic, reprezinta o interesanta oglinda a -insulelor- de ruralitate din Europa contemporana. -…aceste <insemne> nareaza despre <ingineri> si -<arhitecti> – de regula anonimi – cunoscatori in amanunt ai caracteristicilor mediului inconjurator si ai materialelor, rezultatul imaginatiei lor apartinand duratelor istorice lungi-, scrie in prefata elegantului si bine ganditului catalog bilingv al expozitiei istoricul Ioan Opris, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor.
Pentru vizitatorul obisnuit, expozitia este un inedit periplu in satele Europei, din Balanestii Gorjului nostru, de exemplu, la elvetianul Koelliken, din Padesdorf-ul austriac in bulgarul Chiroka Laca, din indepartatul Alajoki al Finlandei la Kastoria greceasca si lista continua. Uimitor in aceasta calatorie vizuala este sentimentul de unitate, de -deja vu-, dublat imediat de ineditul peisajului, de forma conica a unui acoperis italian, de zveltele si bizarele, in acelasi timp, pentru ochiul nostru, elemente decorative ale acoperisului unei biserici de lemn norvegiene.
O lume care ne marturiseste identitatea fiecarui popor, care ne uneste si ne diferentiaza in acelasi timp si despre care am dorit sa aflam parerea celor doi organizatori principali: prof. dr. Max Gschweng si dr. Georgeta Stoica.
Max Gschwend: -S-a dovedit ca am avut si un pic de talent-
-Organizarea acestei expozitii se datoreaza in primul rand faptului ca eu si doamna Georgeta Stoica lucram de foarte multi ani in Comitetul International pentru Arhitectura Vernaculara din cadrul ICOMOS. Tot asa se explica si vizitele mele in Romania, prima dintre ele petrecandu-se cu 30 de ani in urma. Am vazut aici cateva sate interesante, in special in Transilvania. Pregateam atunci deschiderea unui muzeu in aer liber in Elvetia si am vazut mai multe asemenea institutii in Europa, printre care si Muzeul Satului de la Bucuresti, si pe acela de la Cluj, hotarat sa vad care sunt problemele unei asemenea intreprinderi, ca sa nu fac aceleasi greseli. Este interesant de vazut cum doua muzee, ca acelea din Romania pe care le-an amintit, referindu-se la aceleasi regiuni si avand obiecte de patrimoniu asemanatoare, nu seamana unul cu celalalt. In Elvetia am organizat un singur muzeu in aer liber, la Ballenberg, in care a trebuit sa fie reprezentate toate regiunile tarii. Zona fiind <amestecata>, ne-am gandit ca este nevoie sa diferentiem regiunile, ceea ce a fost posibil pentru ca acolo exista o padure, in care sunt poieni despartite intre ele prin grupuri de arbori. Separarea era necesara, pentru a dovedi ca un asemenea muzeu nu inseamna <o salata de case>. Si in Romania exista diferente arhitecturale, mai ales din cauza istoriei tarii. S-au asezat aici ucraineni, nemti, maghiari care au adus cu ei cultura proprie.
In ceea ce priveste fotografiile expuse, ele sunt rodul unei pasiuni ce s-a nascut o data cu munca mea, din nevoia de a fotografia, din motive documentare, casele pe care le studiam. Am inceput sa fotografiez in 1938 si s-a dovedit ca am avut si un pic de talent.-
Georgeta Stoica: -Unitate si diversitate culturala in Europa-
-Expozitia este rezultatul unui mare numar de ani de cercetare in cadrul Comitetului pentru Arhitectura Vernaculara. Cu domnul Gschwend am lucrat peste 20 de ani si am ajuns la concluzia ca nimic nu poate fi mai elocvent decat modul in care omul isi face casa, atunci cand vorbim despre unitatea si diversitatea culturala din Europa. Ne-am hotarat sa prezentam imagini din fiecare tara, in fotografii, si pentru ca sala aceasta este foarte mare am vrut sa aratam si obiecte si am adus cateva piese de arhitectura care apartin Muzeului Satului, ca si o parte din fotografii. Intr-o parte a expozitiei sunt grupate tarile din sud-estul Europei, iar in cealalta, tarile din Europa centrala si nordica, incercand sa sublinieze specificul culturii si civilizatiei din doua parti ale Europei. Unele piese de mobilier sunt gandite sa se armonizeze cu fotografiile, ca in cazul pieselor pictate, de sorginte germana, care se gasesc si la noi si pe arii intinse in toata Europa Centrala. Piesele din sudul tarii se regasesc pana in Spania. Am vrut de fapt sa cream un dialog intre obiecte si fotografie.-
