Formula celebra care a electrizat intreaga Europa, devenind simbolul epocii moderne, este chintesenta Revolutiei Franceze. 14 iulie a introdus in viata Frantei, intai, in aceea a viitoarelor state europene ce aveau sa se formeze in secolul al XIX-lea, apoi, ideea demnitatii omului, a libertatii politice, civice, de gandire. Cu urmari benefice evident, cu consecinte incalculabile pe termen lung. Pentru Tarile Romane, Franta devine marele model incepand cu generatia de la 1848. De la deviza din titlu la adoptarea limbii, a modelor culturale si a celor vestimentare, bonjuristii vor declansa europenizarea acestei partii a continentului, nu de putine ori in conflict cu generatia care-i precedase. Calatorii in dublu sens, studii de arta si literatura la Paris, aduc cu o incredibila iuteala la Bucuresti mai ales, dar si la Iasi sau Craiova, pictura neoclasica si impresionista (aproape in acelasi timp), primele traduceri ale scriitorilor francezi intr-o limba romana intrata si ea pe drumul modernizarii, ba chiar celebrele -romane in foileton- de tipul Misterelor Parisului, al caror pret scazut si distributie ambulanta au cucerit un public de diverse categorii sociale.
Relatiile aveau sa se continue, din ce in ce amplificate, pana in perioada contemporana, mai ales in domeniul culturii. Parisul, capitala mondiala a artei pentru o lunga perioada de timp, a atras personalitati creatoare romanesti de prim-ordin, oferindu-le sansa universalitatii si imbogatindu-si propria cultura cu operele unor Brancusi, Henri Coanda, Eugen Ionescu sau Emil Cioran, pentru a-i cita numai pe cei mai cunoscuti publicului larg.
Dupa 1990, amploarea evenimentelor culturale franceze in Romania si, mai rar, a celor romanesti in Franta a fost menita sa acopere lacunele provocate de perioada comunista. Am semnalat aceste evenimente de fiecare data, cu placerea de a constata iar si iar posibilitatea unei neingradite comunicari cu marea cultura franceza.
Anul acesta, Ziua Nationala a Frantei se sarbatoreste intr-o atmosfera contradictorie. Reiterarea traditiilor se impleteste cu amplele greve ce afecteaza tocmai zona culturii. Este adevarat, aceasta dualitate de moment ofera, cu toate inconvenientele ei, o lectie de democratie. Luni, in Franta, vor fi deschise gratuit publicului 28 de monumente istorice, -vechi domenii ale monarhiei, edificii simbolice ale Natiunii-, dupa cum a declarat ministrul culturii Jean-Jacques Aillagon. Acelasi ministru, care trebuie sa gestioneze miscarile generate de noua lege a asigurarilor sociale si a somajului ce vizeaza artistii si tehnicienii spectacolelor. Iar gestionarea crizei nu se dovedeste deloc facila. In timp ce lumea poate vizita Sainte-Chapelle, Arcul de Triumf, Pantheonul, castelele Vincennes, Rambouillet, Versailles, Fontainbleau, Chambord sau Casa lui Georges Clemenceau, de exemplu, impatimitii artelor s-a vazut privati de o buna parte din orgoliul verilor frantuzesti: festivalurile. La Montpellier, Dansul n-a tinut decat trei zile, Francopholies de la La Rochelle a fost anulat. Tot asa cum cel mai prestigios festival de teatru din Franta si nu numai, cel de la Avignon, inca nu s-a deschis. Pacat. Anul acesta, la Avignon, in sectiunea Off, Studioul de teatru Casandra ar trebui sa prezinte Lebensraum-Spatiu vital de Israel Horovitz, in regia tinerei Alexandra Badea, jucand zilnic la Teatrul Le Funambule.
Speram ca, in cele din urma, visul lor de a juca in fata inegalabilului public din Cetatea Papilor se va implini. Pana atunci insa, in sudul Frantei, o echipa de artisti romani si francezi a prezentat spectacolul Memoria celor care au trecut. Ultima reprezentatie a avut loc la Biserica St. Hilaire din Montcuq. Rezultat al unui proiect UNITER, in colaborare cu SIGNIS si Asociatia Orion din Franta, cofinantat de Comisia Europeana prin programul -Cultura 2000-, spectacolul a fost apreciat in Franta. In cartea de onoare, printre alte elogii, putem citi: -Multe multumiri pentru acest spectacol tulburator. Eu am descoperit ce a putut trai Romania si mi-a dat de gandit- sau -Multumesc pentru aceasta frumoasa marturie a unei experiente umane dureroase. Cu voi, Evanghelia lui Ioan are mai multa savoare-, remarci dovedind impactul proiectului asupra unui public nefamiliarizat cu totalitarismul.
Marea forta a culturii franceze si a democratiei acestei tari sta in marea ei deschidere catre tot ceea ce este omenesc si spiritualitate in lume. Nu intamplator, in aceeasi perioada cu spectacolul romano-francez amintit, la Paris starneau comentarii cartea si expozitia artistului fotograf chinez Li Zhengsheng, intitulata Un fotograf in revolutia culturala, prima -povestire- pe larg si in imagini a violentei terorii maoiste. Aceasta carte, scrie -Le Monde-, -dezminte cvasitotalitatea intelectualitatii occidentale care, in anii 1970, era convertita la o imagine idealizata a maoismului.-
Si tot in acest timp, in capitala Frantei este deschisa o expozitie de desene si documente din mostenirea lui Constantin Brancusi, comentata destul de viu de presa, iar Focul bucuriei, pictat de Paul Gauguin la Pont-Aven in 1895, s-a vandut la o licitatie din Marsilia cu 218.500 de euro, luand drumul Los Angeles-ului.
Exemplele sunt, evident, sarace si aleatorii. Ne-am servit insa de ele spre a evidentia motivele pentru care Franta zilelor noastre, cu toate victoriile si esecurile ei, ramane una dintre cele mai mari culturi europene. Si, de asemenea, motivul pentru care ea ramane un prieten spiritual al Romaniei.
