Cultura este, intr-un fel, politica
– Unele dintre articolele dumneavoastra sunt ferm ancorate in realitatea politica.
– Eu nu separ definitia culturii de aceea a politicii, pentru ca, intr-un anume fel, cultura este politica; nu in sensul optiunii pentru cucerirea puterii, ci ca un compromis menit sa transforme din punct de vedere etic societatea si sa intervina in denuntarea raului din lume, a tot ceea ce se opune libertatii si alteritatii (nedreptatile fata de minoritati, violenta…). Sa ne gandim la rolul pe care il are cultura in aceasta transformare, la importanta ei in formarea gandirii, reflectiei asupra libertatii fiintei umane.
– Care sunt, prin forta lucrurilor, preocuparile dumneavoastra de prim-plan, in calitate de presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Spania? Cele literare sau cele sociale, politice…
– Exista doua aspecte: drepturile scriitorului, respectul puterii fata de opera scriitorului, din punct de vedere politic, economic, editorial si apoi, la fel de importanta, libertatea de expresie, independenta scriitorului in fata oricarui tip de putere, pentru ca el sa isi poata exprima in mod liber opiniile cu privire la religie, legislatie, istorie, tot ceea ce formeaza structura societatii. Gandirea scriitorului in libertate presupune respectarea opiniilor celorlalti, chiar daca sunt complet diferite de ale sale din punct de vedere politic, religios sau istoric.
Cenzurile au existat si exista inca pe lume
– Aceasta libertate de expresie a fost dificil de obtinut dupa caderea regimului franchist?
– Intotdeauna ea este dificil de obtinut din cauza cenzurilor care au existat si exista inca in lume (cenzura politica si cenzura economica). Prima urmareste desfiintarea dezidentei, a doua impune adaptarea creatiei si expresiei la legile pietii, si ambele sunt teribil de pernicioase, opunandu-se libertatii de expresie.
– Sunteti pentru prima oara in Romania?
– Nu. Prima oara am fost in anul 1963. Am stat putine zile in Bucuresti, cateva zile in Mamaia si amintirea mea este teribila, inspaimantatoare. Mamaia insemna, pentru mine, vacanta. Dar, acolo era o alta istorie. Cred ca era in 23 august si, pe un stadion de fotbal, in tribuna invitatilor, alaturi de Valentina Tereskova, cosmonauta sovietica, Ceausescu tinea un discurs ce a fost urmat de o parada militara. Iar eu urasc aceste defilari militare, in orice parte a lumii s-ar petrece, asa cum urasc orice forma a cultului pentru armata, sefi etc. Aceasta amintire se leaga prin natura impresiei pe care mi-a facut-o, de o alta vizita din calatoria de acum: cea la Palatul Parlamentului.
– Este sensibila diferenta dintre perioada aceea si cea de acum?
– Este o expresie distincta, cel putin in atmosfera. Nu pot vorbi despre publicatii sau despre o mai mica prezenta a politiei, dar e clar ca s-a deschis drumul necesar incorporarii unor forme noi de relatii umane si cred ca diferenta majora poate fi observata la oameni. Exista, desigur, probleme economice, politice poate, dar relatiile dintre oameni sunt acum normale. Am observat-o in mai multe locuri, mai ales la Uniunea Scriitorilor.
– Sunteti in Romania intr-o vizita oficiala?
– Vizita mea este, in primul rand, una literara. Cunosc, sau mai bine zis cunosteam, toate tarile din Est pana la caderea Zidului Berlinului, daca nu si pana la finalul declarat al comunismului. Si vreau sa vad cu ochii mei si sa scriu despre secolul XX, nu stiu daca va fi o scriere narativa sau una eseistica, cuprinzand reflectiile intime, filosofice… In al doilea rand, vreau sa folosesc aceasta vizita pentru a pregati, ca responsabil al unei reviste spaniole a Asociatiei Scriitorilor, un numar special, ce va aparea anul viitor, dedicat literaturii romane sau, mai bine zis, literaturilor romane. As vrea sa ma opresc mai ales asupra literaturii de exil: Mircea Eliade, Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Vintila Horia… si, de asemenea, asupra literaturii din Romania din anii *50 pana in zilele noastre (prozatori, eseisti, poeti). Sa fac un numar care sa ofere cititorilor spanioli care nu cunosc decat literatura romana de expresie franceza intreaga cultura literara romana a secolului XX. In plus, ultimul meu roman, aparut la editura Planeta acum sapte-opt ani, va fi publicat, in traducere, de editura All.
Uniformizarea inseamna sfarsitul fiintei umane
– Cum vi s-a parut vizita la Uniunea Scriitorilor?
– Ca membru al Asociatiei Scriitorilor, l-am cunoscut la Madrid pe Petre Roman, acum 12 ani. Il cunoscusem, de asemenea, pe Darie Novaceanu, autorul cartii despre Tristan Tzara, carte pe care am avut placerea sa o prezint la Ateneul din Madrid. Acum, l-am cunoscut pe presedintele Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. Desi sunt, prin organizarea lor, asociatii foarte diferite, cred ca cele doua asociatii de scriitori au acelasi scop: cunoasterea literaturii. Si cred ca noi putem sa oferim Spaniei ceva ce nu se cunoaste acolo: rolul pe care l-a jucat literatura romana in dezvoltarea acestei tari, a gandirii si a culturii, a creatiei. Aceste relatii sper sa se intensifice. Ideea este ca in fiecare an un scriitor roman sa mearga in Spania, iar spaniolii sa vina in Romania pentru o cunoastere reciproca a productiei literare.
– Cum vede un scriitor din Spania, tara care cunoaste si ea probleme de identitate, ideea europenizarii, a globalizarii?
– Peste putina vreme vom organiza, in Spania, un congres impotriva uniformizarii, globalizarii, gandirii unice. Consider ca este absolut necesar ca, prin literatura, sa fie cunoscute identitatile tuturor popoarelor si ca ele sa fie respectate, pentru ca libertatea exista numai in diferenta. Uniformizarea duce la sfarsitul fiintei umane, a culturii, la moartea gandirii, in timp ce diferenta determina respectul pentru opinia contrara, intelegerea si acceptarea existentei ei, dialogul. Nu sunt pentru globalizare culturala fiindca ar fi ingrozitor sa existe acelasi fel de gandire in toata lumea.
– Intentionati sa vizitati si alte localitati in afara de Bucuresti?
– Da. Mergem la Brasov, Sighisoara, Cluj, Maramures. Pentru ca, in Spania, Romania este mitul lui Dracula, asa cum in secolul XIX pentru francezi sau englezi Spania insemna tiganii, flamenco si Andaluzia, vreau sa vad aceste pamanturi, realitatile lor si sa ma conving singur de istoria lor.
– Cum credeti ca poate fi perceputa, din punctul de vedere al fiintei umane, cultura romana dupa 40 de ani de dictatura comunista?
– As vrea sa pot raspunde la aceasta intrebare pentru ca ea este intrebarea secolului XX. Ce secol am avut! El a produs fascismul, comunismul si a lasat in urma lui ruine…
