Cum primul esalon al tarii se afla in vacanta, a venit randul celor din esaloanele doi si trei sa bulverseze lumea cu iesirile lor. Dupa ce Ministerul Agriculturii a tabarat pe cai, magari si catari obligandu-i sa-si monteze microcipuri, a iesit la rampa si dl Ioan Radu, proaspat implantat in PSD ca microcip, sa emita semnale de sef al Autoritatii Nationale pentru Reglementarea Serviciilor – calitate care-i permite, din cand in cand, sa-si dovedeasca inutilitatea, din moment ce preturile serviciilor cresc intruna, reglementate doar de propriile ineficiente si deficiente. Dl Radu a tabarat pe economia de piata propunand ca pretul gigacaloriei sa fie diferentiat in functie de salariile beneficiarilor. Sa avem, adica, tot atatea gigacalorii cate categorii de salarizare exista. Dl Radu a inventat, asadar, gigacaloria de clasa! Asta, asa, ca cei care reusesc sa castige ceva mai mult si sunt buni platnici sa nu mai faca nici ei fata cheltuielilor. Si sa simta, fir-ar ai naibii, ce inseamna gigacaloria romaneasca! Credeau ca Autoritatea Nationala, comisarul Radu si gigacaloria nu i-au simtit ca au leafa mai mare decat alti locatari? Ce fel de specialist o fi dl Radu daca stabileste preturile serviciilor nu dupa valoarea lor ci dupa valoarea consumatorului, n-are rost sa ne mai intrebam. Pesemne c-a ajuns Radu de la Afumati – daca pune preturi dupa caciula si basca. Cu ochii in buzunarele consumatorilor, dl Radu si Autoritatea sa a pierdut din vedere reglementarea propriilor deservicii si a propriilor salarii. Curtea de Conturi a descoperit ca regiile (altminteri pline de datorii) care furnizeaza servicii si-au acordat salarii de cateva mii de euro, unul dintre beneficiari, dl Dan Pantelie, vicepresedinte la o Autoritate de Reglementare similara (la gaze naturale) avand 86 milioane lunar. Ce bataie de joc! Daca nu-i duce capul la reducerea pierderilor, pe oficialii nostri ii duce capul spre propria capatuiala. Celebrul primar de Bacau, Dumitru Sechelariu (Seche, pentru invidiosi), proaspat proprietar al fabricii de hartie Letea, a izbutit zilele acestea o improprietarire di granda: afland ca in centrul orasului se va construi un centru comercial Mall, primarul a facut rost de suprafata necesara, pe numele sau, pentru putea negocia apoi, la pret bun, cedarea terenului. Conform cronometrajului, operatia a durat zece minute si a constat in votarea si semnarea a patru hartii succesive in Consiliul local. Cele patru acte ale comediei s-au jucat cu sala plina de zel: in primul act, terenurile respective, care apartineau liceului sportiv, au trecut la municipalitate. In actul doi, terenul a trecut din sectorul public in sectorul privat al primariei. In actul trei, punctul culminant a constat in cedarea terenului de la sectorul privat al primariei la sectorul privat al fabricii Letea, respectiv sectorul privat al primarului. In fine, in ultimul act, Consiliul local a primit in schimb cateva terenuri de la Letea. Miscare letala: terenurile centrale luate de la liceul valoreaza de zece ori mai mult decat cele de la Letea. Doar e pamant de liceu, nu de scoala profesionala! Schimbul respectiv e, fireste, legal. In asta si consta maiestria lui Seche. Acesta nu considera insa ca lovitura respectiva e printre cele mai reusite: -aceasta tranzactie nu reprezinta o afacere care sa ma reprezinte pe mine, este vorba despre varianta cea mai buna pentru oras-. Putea sa adauge: iar orasul sunt eu. Sau, mai exact: le Mall c*est moi-.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
