Un compus chimic emanat de pielea umană este motivul principal pentru care țânțarii au ajuns să prefere sângele oamenilor celui al animalelor, indică un studiu al cercetărilor Universitatea Rockefeller din New York.
Sulcaton-ul este un ingredient important în mirosul specific uman, iar țânțarii au învățat să-l recunoască cu multe mii de ani în urmă, drept semn că se află în apropierea unei surse de hrană, au descoperit oamenii de știință.
Cercetătorii au descoperit, totodată, că în timp ce țânțarii de azi, cu corpul negru, care se hrănesc cu sângele animalelor cu blană din pădure, nu au nicio preferință pentru sulcaton, țânțarii maro care trăiesc în și în jurul satelor din Africa sunt extrem de atrași de miros.
„Știm că țânțarii au evoluat astfel încât să le placă modul în care mirosim”, a indicat Leslie Vosshall de la Universitatea Rockefeller din New York, care a condus studiul publicat în revista Nature.
În cadrul cercetării, oamenii de știință au identificat un grup de 14 de gene din genomul țânțarului, strâns legate de preferința pentru mirosul uman și un receptor de miros — denumit OR4 — extrem de activ la țânțarii care preferă oamenii.
Cercetătorii au legat receptorul OR4 de unul dintre mulții compuși, prelevați de la pielea umană, care alcătuiesc mirosul natural al omului.
