Defilari pe stadione, emisiuni omagiale, zile libere, mici si bere la iarba verde, cam asa se consuma pana acum 14 ani ziua de 23 august – una dintre cele mai mari sarbatori ale regimului comunist. Imediat dupa 1989, viziunea asupra evenimentelor de atunci s-a schimbat, desi importanta lor istorica nu poate fi negata. Aceasta data marcheaza iesirea Romaniei din alianta cu Germania si continuarea luptei alaturi de armatele Natiunilor Unite.
O sarbatoare confiscata de comunisti
Regimul dictatorial al lui Nicolae Ceausescu transformase o sarbatoare a fortelor armate romane intr-un omagiu adus partidului comunist si familiei secretarului sau general. Probabil multi dintre romani isi aduc aminte cum, prin organizatiile PCR din intreprinderi, salariatii erau convocati cu aproape doua saptamani inainte pentru repetitii in vederea marii defilari din fata Consiliului de Ministri din Piata Victoriei. In ciuda tuturor aberatiilor ce se petreceau atunci, oamenii se bucurau, pentru ca aveau doua zile libere. Cei mai multi dintre participantii la demonstratii evadau imediat dupa defilare la iarba verde, unde, in jurul gratarului cu mititei, se spuneau adeseori bancuri cu Nea Nicu.
Adevarul istoric despre 23 august 1944
De-a lungul timpului, actul de la 23 august 1944 a fost denumit in diferite feluri, de la simpla -intoarcere a armelor impotriva Germaniei hitleriste- la mai acuzatoarea -revolutie de eliberare antifascista si antiimperialista-. Privind la rece, actiunea din 23 august 1944 a fost o lovitura de stat necesara la momentul acela, prin care maresalul Ion Antonescu a fost inlaturat. Ea a semnificat iesirea Romaniei din alianta cu Germania si continuarea luptei alaturi de armatele Natiunilor Unite, chiar daca armistitiul a fost semnat abia pe 12 septembrie 1944. Nu trebuie uitat ca actul de la 23 august a ridicat o serie de semne de intrebare: ar fi putut opri Antonescu razboiul si, implicit, ar fi putut absolvi Romania de plata despagubirilor umane si materiale de pe urma acestui razboi? Ulterior actului de la 23 august, s-a exagerat foarte mult rolul Partidului Comunist Roman, insa totul nu a fost decat o intamplare.
