PSD si-a schimbat purtatorul de cuvant rapindu-i secretarului general Agathon placerea de a soca ziaristii cu iesirile sale necontrolate si dandu-i aceasta insarcinare dlui Duvaz, persoana mai sobra, proaspat rechizitionata de la PD. Partidul incearca astfel sa se protejeze astupand macar una din gurile sale de esapament. La despartire, dl Agathon i-a asigurat insa pe ziaristi ca -dl Nastase conduce partidul cu o mana de fier-. Si cu alta de ceara: amnistia fiscala (in pregatire) pentru regiile, companiile si societatile comerciale – menita sa le albeasca fie in vederea privatizarii, fie spre a incepe (vezi sa nu!) o viata noua si curata – si, respectiv, marirea numarului de pensionari prin largirea categoriilor de munca -speciale- risca sa lase guvernului care-i va succeda o mostenire de-a dreptul ucigatoare. Te intrebi cine se va mai incumeta sa castige alegerile in acest caz – si daca merita efortul. Pesemne insa ca PSD va face tot ce poate pentru a le castiga ca nu cumva sa-i ceara cineva socoteala – gandind ca-si va scoate apoi parleala intr-un fel sau altul. Daca PSD si-a protejat imaginea de emanatiile sulfuroase ale dlui Agathon, in schimb institutia prezidentiala are mari probleme cu comunicatele sale. Desi de-abia dresese, de bine, de rau, gafa dlui Iliescu in privinta Holocaustului, presedintia nu s-a putut abtine (desi avea cea mai buna ocazie s-o faca) sa nu reia, brusc si imprudent, problema interviului, facand-o si mai lata. Dl Iliescu pretinde ca interviul publicat de cotidianul israelian -Ha*aretz- reprezinta -o frauda-, realizatorii lui -publicand un text prefabricat in redactie-, ceea ce -a dus la deformarea pozitiilor exprimate de presedinte atat prin condensarea textului, cat si prin traducere-. Daca tacea, filozof nu ramanea – dar macar nu cadea de mincinos. Cotidianul acuzat a furnizat -Evenimentului Zilei- casetele audio ale interviului, de unde reiese ca -atat condensarea-, cat si -traducerea- au fost in folosul dlui Iliescu, caruia i-au mai redus din afirmatiile deplasate. Iata un citat: -in Romania evreii si comunistii erau sub semnul egalitatii- pentru Holocaust – drept dovada, tatal sau -trimis in lagar-, care a murit dupa eliberare. Nu oricine a facut inchisoare in acea perioada este insa victima a Holocaustului. Asa ar putea pretinde si hotii, si talharii, si legionarii. Felul in care dl Iliescu incearca sa-i treaca pe liderii comunisti de la calai la victime reprezinta el insusi o frauda. Dezlantuirea presedintelui impotriva proprietatilor evreiesti nationalizate e si ea mai apriga in original: -oamenii si asa traiesc in saracie, si asa ne zbatem in mari nevoi, sa jupuim, sa jupuim pielea de pe amaratii astia de romani care o duc greu, si asta ca sa recompensam pe altii, nu este un lucru bun-. Dar cine i-a adus pe amaratii astia de romani in saracie? Fostii proprietari, jupuiti si ei de bunurile lor, sau statul roman, care nu e in stare sa duca tara la prosperitate? De altfel, statul roman e la fel de incorect ca si seful sau: se pregateste sa stearga datoriile companiilor care s-au infruptat ani de zile jupuind amaratii de romani, dar se revolta cand trebuie sa-si achite datoriile fata de cei pe care i-a jupuit anterior. Si, culmea tupeului, mai pretinde ca n-a spus asa ceva, acuzandu-i pe altii de -frauda-. Atentie! Atunci cand dl Iliescu acuza pe cineva de frauda – e semn ca tocmai a comis una. Si cand te gandesti ca trece drept cel mai abil politician. O fi abilitate sau labilitate?
