Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat drept neconstituțională legea eutanasierii câinilor fără stăpân, pe motiv că soluțiile prevăzute nu sunt clare și previzibile, iar autoritățile locale trebuie să apeleze la eutanasiere doar în ultimă instanță, după epuizarea celorlalte măsuri. ''Curtea reține că textul art.I pct.8 din lege stabilește soluțiile preconizate cu privire la obligația autorităților publice de a gestiona problema câinilor fără stăpân fără a ține seama de o ordine în care trebuie aplicate, astfel încât autoritățile publice chemate să aplice legea criticată vor fi puse în situația de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, soluțiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească condiții, modalități și criterii clare și obiective de aplicare. Astfel, raportat la legea criticată, Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluții, iar soluția eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanță, respectiv numai atunci când toate celelalte soluții au fost aplicate corespunzător de către autoritățile locale, dar nu și-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen'', se arată în motivarea deciziei luată de CCR în data de 11 ianuarie. CCR consideră că adoptarea măsurilor care să țină sub control fenomenul câinilor fără stăpân ține de ''marja de apreciere a statului'', astfel încât legiuitorul este cel chemat să stabilească condițiile normative concrete în care acest fenomen trebuie gestionat.
Astfel, judecătorii constituționali declară că este necesară o responsabilizare a autorităților publice locale, inclusiv prin sancțiuni de natură contravențională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii. De asemenea, gestionarea problemei câinilor fără stăpân nu ține numai de autoritățile publice centrale sau locale, ci și de societatea civilă, ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociațiilor, ce au ca obiect de activitate protecția animalelor, să contribuie în mod efectiv, inclusiv material, și nu numai declarativ, la aplicarea soluțiilor prin care se urmărește rezolvarea acestui fenomen. ''Curtea constată că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă prevezibilitatea legii'', mai spun judecătorii constituționali. Pe de altă parte, CCR consideră că este necesară eutanasierea câinilor agresivi și periculoși fără stăpân, întrucât aceștia se află într-o situație de fapt diferită față de celelalte rase de câini, însă respinge susținerea autorilor obiecției de neconstituționalitate potrivit căreia termenul de 3 zile lucrătoare în care câinii agresivi și periculoși fără stăpân se eutanasiază ar fi prea scurt. În privința susținerii autorilor obiecției de neconstituționalitate potrivit căreia ''proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminați în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân'', întrucât aceste din urmă animale nu pot fi eutanasiate, CCR constată că aceasta este lipsită de sens, întrucât, din moment ce animalele sunt fără stăpâni, acestea nu au nici ''proprietari''. ''Curtea nu constată neconstituționalitatea vreuneia dintre soluțiile prevăzute prin legea criticată în privința gestionării fenomenului câinilor fără stăpân, ci sancționează doar lipsa de previzibilitate a legii determinată de inexistența unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, în mod esențial, ar trebui să consacre soluția eutanasierii numai în ultimă instanță – și a unor proceduri clare și precise de care autoritățile publice să fie ținute în aplicarea soluțiilor preconizate'', este concluzia CCR.
