Miscarea sindicala din tara noastra a trecut pe parcursul anului trecut printr-o criza acuta de credibilitate, pe fondul diferitelor dezvaluiri ale mass-media legate de afacerile sau afinitatile politice ale liderilor de sindicat. Reforma in acest domeniu, daca ar fi sa se puna in practica, ar trebui sa fie una profunda, prin care organizatiile sindicale sa devina credibile si mai apropiate de interesele oamenilor pe care ii reprezinta. In opinia presedintelui Aliantei Federative a Sindicatelor Functionarilor Publici – Sed Lex, Vasile Marica, slabirea puterii sindicale are la baza detasarea unei singure figuri reprezentative la nivel de organizatie in parte. Dupa parerea sa, institutia sindicala a inceput sa fie corelata cu imaginea unui lider sau altul, in timp ce relatia presedinte-membri de sindicat este una lasata in derizoriu. La nivel national, exista o prapastie semnificativa intre perceptia liderului, care judeca totul prin prisma unor aspecte macroeconomice, si cea a omului pe care il reprezinta, care nu este preocupat decat de nivelul de trai. In speta, daca membrul de sindicat nu simte o imbunatatire a nivelului de trai, nemultumirea sa se poate orienta si catre lider.
Pe de alta parte, Marica sustine ca, pe fondul galcevii permanente din mediul politic, nu se poate realiza un dialog coerent cu partea guvernamentala in vederea respectarii angajamentelor asumate in cadrul negocierilor purtate cu reprezentantii Sed Lex, la sfarsitul anului trecut.
-Suntem incapabili sa atragem in sindicat tineret-
– Cum vede un lider de sindicat sistemul din care face parte?
– In prezent, si asta am spus-o de nenumarate ori, sindicatele se afla in faza lipsei de credibilitate, lucru generat de declaratiile demagogice si amenintarile cu actiuni de protest, care de cele mai multe ori nu se concretizeaza in nici un fel.
– Credeti ca exista o iesire din aceasta situatie?
– Poate ca in timp. Pentru ca pierderea de credibilitate va fi dublata cat de curand de incapacitatea noastra, ca sindicat, de a mai atrage membri tineri sau din mediul privat. Si totul se intampla pentru ca suntem incapabili sa ne adaptam, sa ne schimbam modul de actiune, conceptiile si strategiile. Schimbarea ne va lua foarte mult timp. Pana atunci suntem nevoiti sa ne confruntam cu pericolul reducerii numarului membrilor de sindicat si, implicit, disparitia unor sectoare foarte mari de activitate unde sindicatele erau puternice. Exista o stare generalizata de a nu face nimic in sensul modernizarii organizatiilor, pentru ca oricum nu exista o noua generatie care sa poata prelua fraiele acestei puteri. Pentru ca o putem numi si asa. Daca miscarea sindicala ar fi organizata si ar actiona dupa niste criterii stricte, ea ar deveni o putere in relatia cu guvernul. Insa, in prezent, sindicatul reuseste foarte greu sa atraga tineri, din cauza birocratiei. Ne multumeste faptul ca liderii sunt foarte bine pregatiti, iar membrii de sindicat devin dependenti de aceste figuri care au capacitatea de a organiza toata structura sindicala. Acest lucru nu este benefic, ar trebui sa existe niste structuri de decizie colectiva, bazate pe consultarea membrilor de sindicat.
– Problema de care vorbiti nu este generata si de lider?
– Bineinteles ca si liderul este vinovat de aceasta stare de fapt. Discutiile din cadrul unui sindicat ar trebui sa fie foarte prietenoase, pentru a se putea gasi solutii in ceea ce priveste educarea acelor tineri, scopul fiind acela de a-i determina sa se -inroleze- intr-o astfel de organizatie. In primul rand este vorba de constientizarea in mod real a rolului pe care ar trebui sa il aiba structurile sindicale in societate. Daca ar exista un astfel de mediu familial, i-as zice, si rezultatele diferitelor negocieri ar putea fi influentate in sens pozitiv. Toti cei implicati in miscarea sindicala din tara ar trebui sa constientizeze acest lucru si inainte de a-si pierde credibilitatea chiar in fata celor pe care ii reprezinta, dar si a opiniei publice, ar trebui sa treaca la o reformare radicala a sistemului, astfel incat cel care obtine reprezentativitatea la nivel national sa aiba intr-adevar acest statut. In plus, sunt de parere ca, in aceste conditii, liderul de sindicat ar trebui sa poata negocia numai pentru membrii de sindicat, si nu si pentru cei care nu fac parte din sindicat. Pe de alta parte, organizatiile sindicale ar trebui sa se alieze pe categorii sociale astfel incat diferitele ramuri de activitate sa capete mai multa reprezentativitate. De cele mai multe ori, in tarile Uniunii Europene, exista grupari specializate, respectiv servicii publice, transportatori, energeticieni, bugetari etc, care negociaza intre ele, sunt parteneri viabili ai patronatelor si in alianta devin puternici, atunci cand trebuie sa se impotriveasca deciziilor guvernantilor referitor la politica fiscala, elaborarea bugetului national sau salariul minim pe economie. De foarte multi ani, la noi, din cauza faptului ca masa mare de oameni nu intelege importanta bugetului national, a politicii fiscale, nu am mai reusit sa mobilizam actiuni de protest asa cum au avut loc in tarile Uniunii Europene, atunci cand a fost vorba de aprobarea bugetului national.
Exista un decalaj in relatia lider – membru de sindicat
– Care este relatia lider – membru de sindicat?
– La acest nivel se poate vorbi de un decalaj semnificativ intre perceptiile acestora. Cum am spus si mai sus, este si vina liderilor de sindicat care nu au reusit sa micsoreze aceasta prapastie dintre perceptia pe care o are liderul de sindicat si perceptia celor pe care ii reprezinta. Intre aceste doua entitati, daca le putem numi asa, exista discrepante foarte mari. In general, liderul de sindicat se raporteaza la elemente macroeconomice, generate de factori interni sau externi, in timp ce oamenii pe care ii reprezinta sunt preocupati doar de saracia in care traiesc, de salariile necorespunzatoare, cresterile repetate de preturi la utilitati. Liderul este vazut ca un ins care nu face nimic pentru imbunatatirea nivelului de trai si atunci neincrederea porneste de la chiar cei pe care ii reprezinti. De asemenea, este foarte clar ca de cele mai multe ori, din cauza unei proaste comunicari, conducerea nu poate aduce la cunostinta membrilor de sindicat activitatea de reprezentare pe care o are in dialogul cu guvernul, referitor la protejarea locurilor de munca, micsorarea impozitelor, interventii in parlament pentru imbunatatirea textelor de lege referitoare la sistemul de salarizare.
– Lipsa de credibilitate cu care se confrunta miscarea sindicala poate fi pusa si pe seama afinitatilor politice?
– Da. Simpatiile sindicale in sfera politicului agraveaza neincrederea oamenilor in sindicat, pentru ca, o data intrat in acest joc, o parte din imaginea negativa a politicului se rasfrange obligatoriu si asupra sindicatului in cauza.
– Cum vedeti rezolvarea acestei crize?
– Oamenii vor putea sa vada cu alti ochi miscarea sindicala doar atunci cand reprezentantii acesteia vor putea face presiuni reale asupra reprezentantilor guvernamentali, pentru a-si respecta programul de guvernare. Si bineinteles doar atunci cand oamenii vor simti o imbunatatire a nivelului lor de trai.
– Cat de bagata in seama este, in prezent, miscarea sindicala?
– In prezent, nu mai putem atrage atentia asupra noastra si din cauza instabilitatii politice care domneste acum in Romania, a scandalurilor din societatea romaneasca, dar si a radicalizarii generalizate a mesajelor. Si ma refer aici la faptul ca in ultima vreme toata media vuieste, aducand pe prima pagina subiecte care privesc arestari, inculpati, coruptie, justitie, lucru care nu face decat sa divizeze societatea romaneasca, marind neincrederea in toate institutiile statului. Este de asteptat ca efectele sa se vada in timp si sunt de parere ca actul de coruptie se va banaliza foarte tare, astfel incat oricine care va gresi catusi de putin o sa fie etichetat corupt.
– Vorbiti de slabirea sindicatului. Pe fondul acestor aspecte, mai luati in calcul afilierea la o confederatie?
– Bineinteles. In scurt timp, o sa ne concentram pe realizarea unei analize in ceea ce priveste unirea miscarii sindicale a functionarilor publici, pentru a putea sa ne prezentam ca o structura unita, puternica, care sa aiba totusi un cuvant de spus la nivel national in cadrul miscarii sindicale. Cred ca atunci cand ne vom alia, comportamentul in cadrul organizatiei va fi unul modest si dorim ca impreuna cu specialistii nostri sa putem aduce un aport pentru imbunatatirea activitatii in cadrul organizatiei la care vom adera.
Este foarte clar insa ca este foarte greu sa construim noi organizatii sindicale care sa aiba recunoastere internationala, infrastructura si sistemele de comunicare necesare.
– Exista un orizont de timp pentru aceasta afiliere?
– Sunt doua lucruri care ne opresc sa aderam acum la o confederatie sau alta. Politizarea si faptul ca inca nu ne simtim pregatiti sa contribuim la imbunatatirea activitatii confederatiei respective.
-Parlamentarii, rupti de realitate-
– Ce parere aveti de facilitatile pe care si le-au votat recent parlamentarii?
– Parlamentarii sunt rupti de realitatea romanului de rand, ca de altfel si unii lideri sindicali. Este intolerabil modul in care inteleg sa faca referiri la drepturile omului, in timp ce ei isi stabilesc un viitor infloritor. Parlamentarii sunt alesi pe liste de partid, sunt loiali intereselor personale, si nu poporului. Este inadmisibil ce se intampla. Au ajuns toate organizatiile sa poata manipula saracia. Toti sunt pregatiti pentru discursuri demagogice care nu au nici o relevanta in realitate. Cel mai usor in campania electorala este sa promiti foarte multe si sa nu reusesti sa faci nimic. O astfel de abordare micsoreaza credibilitatea politica, dar si a sindicatelor care lucreaza, uneori, dupa aceleasi principii. Abordarea demagogica este un lucru care in timp va lucra in defavoarea noastra.
-Asteptam sa treaca iuresul mediatic-
– Ce se intampla cu Legea 188, privind statutul functionarului public si modificarile care trebuie aduse?
– In prezent, ne aflam in imposibilitatea de a vedea ce se intampla in guvern si parlament din cauza scandalurilor permanente. Batalia de imagine dintre PNL-PD, pe de o parte, si Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, pe de alta parte, nu face decat sa micsoreze ritmul de adoptare a legilor, a modificarilor si a reformelor. Toate echipele structurii puterii si opozitiei sunt mobilizate pentru a-si proteja doar imaginea si interesele. In aceasta situatie, noi nu prea avem cu cine discuta. Daca vrem sa discutam cu un ministru sau altul trebuie sa-l asteptam in fata Departamentului National Anticoruptie.
– In aceasta situatie, ce atitudine veti adopta?
– Nu putem face nimic altceva decat sa asteptam sa treaca iuresul mediatic. In plus, este necesara o asanare a politicului din tara noastra, pentru ca altfel ne indreptam incet, dar sigur, catre haos, situatie care convine, probabil, unor grupuri de interese, in defavoarea cetatenilor si a membrilor nostri de sindicat. Astfel, daca am incerca, in aceste conditii, sa facem orice tip de actiune sindicala, marea majoritate a celor care conduc ar declara ca facem jocul unor grupuri de interese, ca incercam astfel sa dam un sprijin unei grupari sau alteia. In concluzie, nu putem face decat sa asteptam clarificarea situatiei politicului si a factorilor de putere din Romania, iar in cel mai scurt timp vom analiza minuta incheiata cu guvernul prin care am negociat termene privind adoptarea noului statut al functionarilor publici. Este vorba de avansare, care se va face pe post, salarizare, pentru ca avem nevoie ca in cel mai scurt timp sa fie adoptata o lege unitara de salarizare pentru tot corpul functionaresc. O astfel de lege este mai mult decat necesara, pentru a nu mai fi nevoiti ca la fiecare sfarsit de an sa adoptam ordonante de urgenta prin care sa alocam salarii. Alianta pe care o conduc este pentru adoptarea unui sistem de salarizare cuantificabil, iar in cadrul salariului sa fie prevazute, in timp, si alte venituri suplimentare care sa fie luate in calcul la pensionare. Situatia creata la nivel national va fi dezbatuta la Consiliul National al Aliantei Federative a Sindicatelor Functionarilor Publici, abilitat sa ia decizii privind eventuale actiuni de protest, pentru a forta guvernul sa isi duca la indeplinire angajamentele.
-Americanii trateaza cu superficialitate legile din Romania-
– Cum comentati criticile aduse de catre reprezentantii Camerei de Comert Americane la adresa inspectorilor fiscali, care ar fi stimulati de stat sa aplice amenzi?
– Probabil ca reprezentantii Camerei de Comert Americane inregistreaza foarte multe sesizari de la oamenii de afaceri care activeaza pe teritoriul tarii noastre, legate de abuzuri ale unor inspectori fiscali. Cred ca de cele mai multe ori, americanii trateaza cu superficialitate legile din Romania, crezand ca pe teritoriul altui stat le este permis orice. Cei care aduc aceste acuzatii sunt nemultumiti de simplul fapt ca acel inspector fiscal isi face de fapt datoria, aceea de a-l obliga sa-si achite darile catre stat. Nu neg ca exista si probleme de genul asta, insa situatia nu poate fi generalizata la nivelul tuturor inspectorilor fiscali.
– Se poate vorbi de o lipsa de transparenta in acordarea acestor stimulente?
– Pentru o mai mare transparenta asupra acordarii lor am inceput sa incheiem protocoale de colaborare cu institutiile statului, in speta Ministerul Finantelor Publice, astfel incat liderii de sindicat sa poata participa la distribuirea veniturilor suplimentare, pentru ca exista situatii in care aceste venituri sunt distribuite cu mari probleme si mari inechitati in randul functionarilor publici.
– Cat reprezinta veniturile suplimentare?
– Suplimentele reprezinta 15%/luna din veniturile in plus atrase la bugetul statului. Tin sa precizez ca aceiasi americani care conduc si Fondul Monetar International ne recomanda ca politicile economice ale tarii noastre sa aiba in vedere interzicerea maririi salariilor si consumului, ceea ce determina un nivel de trai foarte scazut. Functionarii publici sunt nevoiti sa traiasca dintr-o medie salariala de circa 150 de euro/ luna. Organizatia noastra este un militant activ pentru introducerea stimulentelor la venituri impozabile pentru care sa platim fondul special de pensii astfel incat veniturile suplimentare sa poata fi luate in calcul la pensie. Totodata, putem deveni un militant permanent de eliminare a stimulentelor daca ele vor fi inlocuite cu salarii corespunzatoare, adica o medie de 500 de euro pe luna, leafa care sa fie compatibila cu media tarilor care au aderat si s-au integrat in Uniunea Europeana.
