David Kelly s-a simtit haituit de catre oficialii Ministerului britanic al Apararii si se simtea -tratat ca o musca- in zilele ce au urmat deconspirarii sale in fata reporterilor. Apoi, cand a trait pe pielea sa interesul major al presei, a devenit -extrem de tensionat- si -retras-, a explicat ieri in fata comisiei judiciare de ancheta sotia expertului guvernamental David Kelly, gasit mort in apropiere de locuinta sa, pe 18 iulie, dupa ce acuzase guvernul britanic de exagerarea pericolului irakian in raportul prezentat parlamentului. Declaratia sotiei defunctului expert reprezinta, practic, o schimbare de directie in investigarea cauzelor mortii sale, dupa ce toti oficialii din guvern si din Ministerul Apararii au declarat ca nu se simt responsabili de moartea acestuia si ca nu cred ca au facut ceva care sa-l impinga pe Kelly sa se sinucida.
Sotia sa sustine insa ca devoalarea sa in fata presei ca sursa a BBC i-a transformat puternic starea de spirit. Era extrem de nervos, povesteste sotia sa, referindu-se la momentul in care sotul sau a aflat ca trebuie sa depuna marturie in fata comisiei parlamentare care urma sa investigheze chiar pe marginea acuzatiei sale, adica sa raporteze in ce masura guvernul a exagerat pericolul irakian. Vestea ca trebuie sa apara in public, iar imaginea si marturiile sale sa fie transmise de catre televiziuni era una mai mult decat neplacuta, mai mult decat inconfortabila, dupa cum a explicat sotia sa. Ea a facut portretul unui om suparat, agasat, stresat, preocupat in mod exagerat. Dupa aflarea vestii ca numele sau va deveni public, cei doi soti au decis sa plece din Oxfordshire, orasul unde locuiau, cateva zile, pentru a fugi de eventualii ziaristi care ar fi dorit sa ia legatura cu el. In acele zile in care fusesera plecati din oras, Kelly, mai povesteste sotia sa, primise un telefon de la o cunostinta, convorbire in care se anticipa interesul major al reporterilor in legatura cu persoana sa, dupa ce se aflase ca el fusese cel care acuzase guvernul britanic de fals.
Tensionat, obosit, dar nu deprimat
O confirmare a concursului pe care si l-a dat Ministerul britanic al Apararii la deconspirarea lui Kelly este si faptul, marturisit de sotia sa, ca, dupa ce numele sau devenise public, ministrul apararii l-a sunat pe Kelly si l-a indemnat sa plece cat mai repede de acasa daca nu vrea sa fie asaltat de reporteri. Dar acesta a fost singurul ajutor pe care l-au oferit, a amintit sotia lui Kelly de discutia cu sotul ei din acele zile. Ea isi mai aminteste ca primea foarte multe telefoane in timp ce conducea. Totodata, limbajul pe care il folosea facea dovada tensiunii sub care era. Dar, a spus ea, mai putin tensionat decat in noaptea dinaintea plecarii. Stare ce s-a accentuat din nou in dupa-amiaza respectiva, dupa ce au ajuns la destinatie. -Aveam impresia ca are tendinta sa se retraga in totalitate in sinea sa-, explica vaduva lui Kelly, o consecinta a faptului ca repeta frecvent faptul ca se simte tradat si abandonat. Toate acestea se intamplau cu aproximativ 10 zile inainte sa fie dat disparut.
Dar, fapt remarcat de BBC, sotia sa spune ca David Kelly nu era deprimat pe 17 iulie, ziua in care a disparut si nu s-a mai intors. Dar era in continuare -obosit-, povesteste ea. Si-a revazut lista de contacte media pe care o ceruse comisia parlamentara de ancheta, dar arata atat de disperat, incat sotiei sale, dupa cum singura povesteste, i s-a facut rau. Deja la momentul respectiv David Kelly nici nu mai avea puterea sa vorbeasca, explica Janice Kelly, amintind ca el se transformase intr-un taciturn inca de la sfarsitul lunii iunie si imbatranise evident. Ea si-a inceput depozitia in fata comisiei povestind cum David Kelly regreta faptul ca trebuise sa paraseasca Irakul in 1998, impreuna cu ceilalti inspectori ONU. Kelly ar fi fost, dupa cum marturiseste sotia lui, nemultumit de faptul ca intreaga sa cariera intrase intr-o -fundatura-, cu amendamentul ca ea nu stiuse niciodata prea bine pentru cine lucra sotul sau.
Una peste alta, marturiile sotiei lui Kelly nu fac decat sa arunce umbre de suspiciune asupra oficialilor Ministerului Apararii, care l-a livrat presei pe defunctul expert, insa din declaratii nu se poate practic intelege care ar fi fost motivatia sentimentului ca ar fi fost tradat.
