Aniversarea unui sfert de secol de la revoluție în Parlament a avut darul de a-i nemulțumi chiar pe revoluționarii invitați. Aceștia sperau să li se dea cuvântul și nu să stea să asculte discursurile aleșilor așa că au început să vocifereze „este ziua noastră, nu a voastră, hoților! să vă ia la pușcărie, din toate partidele!” și să amenințe că se aruncă de la balcon. Dumitru Dincă, liderul revoluționarilor invitați a plecat într-o dispoziție sumbră: „eram dispus să mă arunc de la balcon dar nu m-au lăsat colegii”. Asta mai lipsea. Și dl. Iohannis și-a prefațat mandatul mergând la Timișoara pentru a omagia începutul revoluției și valorile libertății. Dl. Iohannis s-a ocupat apoi de transferul de putere din fruntea PNL pentru a cărui președinție interimară concurau veselul Orban și morocănosul Atanasiu. Ghinion! Dl. Iohannis și-a declarat susținerea pentru dna Alina Gorghiu (purtătoarea sa de cuvânt în campanie) și a recomandat-o călduros membrilor BPN. Imediat, Atanasiu s-a retras din cursă în favoarea dnei Gorghiu. Cum dlui Iohannis nu i se poate refuza nimic în momentul de față, e limpede că preferința sa e lege pentru PNL și dna Gorghiu, reprezentând tânăra generație a lucrului bine făcut și care a urcat pas cu pas (și nu pat cu pat, cum susțin misoginii) în politică, va fi liderul PNL pentru următorii doi ani și copreședintele marelui PNL alături de dl. Blaga. Solicitat de Atanasiu să cedeze în fața sexului frumos, veteranul Orban a refuzat. Și bine a făcut. Trebuia să existe o competiție în PNL. Chiar suna prost să existe un candidat unic impus de la centru. Așa că Orban a pierdut cu eleganță competiția unde a beneficiat de susținerea lui Crin Antonescu care și-a anunțat intenția de a se retrage din politică și de a începe o viață nouă. A făcut însă unele rectificări – supărat fiind de faptul că fraza sa: „Iohannis vorbește puțin dar gândește cât vorbește” a fost „răstălmăcită fraudulos” de răuvoitorii care au înlocuit „dar” cu „și” acuzându-l apoi de atac la adresa lui Iohannis. Pe care Crin însuși l-a promovat la vârful PNL. Numai că și în varianta originală fraza sună tot malițios. Buclucul nu e la cuvântul „dar” ci la „cât” – adică puțin. Dacă în loc de „cât” era „ce”, suna altfel. Așa însă, lui Crin i-a reușit (voluntar sau nu) o frază care a devenit vedetă (și vendetă) în toată presa. Există greșeli care fac carieră. Acum 25 de ani, fraza lui Caramitru către Dinescu: „Mircea, arată că lucrezi” a devenit celebră sub forma „Mircea, fă-te că lucrezi” – formă care s-a dovedit tutelară. De-atunci ne tot facem că lucrăm. Acum începem alt sfert de secol. Și poate că politicienii o să ne arate că lucrează. E nevoie doar de puțină încredere: ne arată ei nouă.
