Timp de trei zile, la Bucuresti s-au desfasurat Conferinta si Congresul Anuale ale Consiliului European al Artistilor (ECA). Dupa deschiderea oficiala de vineri seara de la Hotel Majestic, marcata de saluturile oficiale ale presedintelui in exercitiu al ANUC (Alianta Nationala a Uniunilor de Creatie din Romania), Stefan Lungu, presedintelui ECA, actorul spaniol Jorge Bosso, reprezentantului Ministerului Culturii si Cultelor, Vladimir Simon, actorului roman Mihai Malaimare si de mesajul trimis Conferintei de ministrul afacerilor externe al Romaniei, Mircea Geoana, citit de Coriolan Babeti, sambata dimineata, in Sala de Consiliu a Institutului de Arhitectura -Ion Mincu-, au inceput lucrarile propriu-zise, moderate de jurnalistul si scriitorul austriac Georg Metz.
ECA, organizatie pan-europeana, infiintata in 1995 (primele tentative de constituire dateaza din 1992), isi propune, in primul rand, sa gaseasca solutiile necesare pentru inlaturarea divizarii creatorilor din toate tarile continentului, membre sau nu ale Uniunii Europene. Avand pana acum drept membri 22 de tari (Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Estonia, Insulele Feroe, Franta, Georgia, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Laponia, Slovacia, Slovenia), Consiliul este preocupat de statutul artistilor in configuratia actuala a culturii europene, de realizarea unui schimb reciproc de informatii asupra politicilor culturale, de recunoasterea politica si publica a artistilor profesionisti in scopul asigurarii rolului lor in dezvoltarea viitoare a Europei.
Conferinta din acest an a fost organizata la Bucuresti (dupa Skagen – Danemarca, 1996, Genval – Belgia, 1997, Semmering – Austria, 1998, El Escorial – Spania, 2000, Visegrad – Ungaria, 2001, si Skarrildhus – Danemarca, 2002) la propunerea ANUC, care a sugerat si tematica discutiilor, axata pe patru directii: transferul de know-how dinspre artistii si organizatiile acestora din tarile vest-europene si nordice catre tarile Europei Centrale si de Est, cresterea ponderii parteneriatului intre artisti in sfera politicilor si strategiilor culturale nationale, valorificarea cooperarii intre artisti ca sursa in initierea si finantarea proiectelor artistice europene si consolidarea solidaritatii intre artistii europeni, in scopul recunoasterii efective a faptului ca arta si cultura reprezinta parte a -nucleului constructiei Europei-. Alegerea unei tari care nu este inca membru al UE este in concordanta cu dorinta ECA de a antrena in dialog artisti din zone care nu sunt luate in calcul pentru integrarea europeana pentru moment, cum ar fi Albania, Croatia, Macedonia, Republica Moldova, Ucraina, in legatura cu care Romania isi propune sa fie mediator intre creatorii de arta de aici si cei din Uniunea Europeana.
Discutiile Conferintei, care a avut ca titlu Artistii – parteneri fara frontiere. Cooperare in procesul de extindere a Uniunii Europene, s-au axat in special pe modalitatile de afirmare a creatorilor in momentul de fata. Avand in vedere faptul ca, asa cum evidentia Anne-Marie Autissier, profesor la Universitatea VIII Paris, statele se dovedesc parteneri ambigui ai cooperarii culturale europene, iar Uniunea Europeana aloca un procent infim finantarii culturii, se impune cooperarea artistilor pe baza unei strategii culturale bine gandite, care sa obtina fondurile necesare din surse diverse, de la cele institutionale la acelea venind din partea societatii civile. Initiativa, sublinia expertul Philip Dracodaidis, pe care romanii il cunosc bine, el fiind implicat de aproximativ sase ani in elaborarea si coordonarea unor proiecte din Romania, ca si in coordonarea echipei de asistenta tehnica a componentei de Consolidare institutionala din cadrul Programului Ministerului Culturii, finantat de PHARE intre 1999 si 2001, trebuie sa apartina creatorilor capabili sa-si propuna initiativele si sa lupte pentru acceptarea lor. O alta latura a discutiilor s-a referit la situatia creatiei contemporane, in conditiile in care, din ce in ce mai des, chiar in Europa, linia de demarcatie intre arta si divertisment este extrem de fragila in constiinta consumatorilor pe de o parte, iar pe de alta parte, statul isi bazeaza politicile culturale mai ales pe mostenirea artistica. Artistul risca sa fie considerat prestator de servicii, opera de arta contemporana este numita tot mai frecvent produs artistic, iar statutul creatorului devine nesigur. In aceste conditii, rolul uniunilor de creatie, al formatiunilor–umbrela-, cum le-a numit scriitorul austriac Ludwig Laher, ar trebui sa se accentueze, ele fiind capabile sa propuna strategiile nationale si sa le relationeze cu acelea europene.
Discutiile au avut in vedere toate artele: cele vizuale, arhitectura, muzica, literatura. Ca o exemplificare a precaritatii conditiei creatorului in situatii-limita si a roluluui artei in aceleasi conditii, regizorul si fotograful danez Torben Glarbo a prezentat documentarul sau Sorrow and Joy (Tristete si bucurie), un film despre Orchestra Filarmonica din Sarajevo in timpul razboiului din Bosnia. Pelicula, impresionanta, alterna marturiile unor artisti cu secvente din repetitii si concert, desfasurate sub amenintarea continua a tirurilor de artilerie, muzica aparand, in pofida pericolului mortal al interpretilor, drept unica sursa de speranta si echilibru.
Luni, a avut loc Congresul anual al ECA, la care au participat numai reprezentantii tarilor membre. Au fost prezentate rapoarte nationale pentru perioada octombrie 2002 – septembrie 2003, planul de actiune pentru 2003-2004, bugetul pentru viitorul an fiscal, au fost alesi noi membri ai Comitetului Executiv pentru urmatorii doi ani. Romania continua sa faca parte din board-ul ECA, reprezentata fiind de domnul Ion Lotreanu.
Conferinta de la Bucuresti ne-a prilejuit intalnirea cu o seama de personalitati pentru care soarta culturii in general si a celei europene in special in actuala etapa de consolidare a UE si in perspectiva globalizarii constituie o preocupare constanta. Vom reveni asupra unora dintre ei.
