Investitorii straini sunt pe punctul de a putea capata controlul total asupra companiilor irakiene aflate pana de curand in mainile regimului Saddam Hussein. Cu exceptia industriei petroliere. In privinta petrolului, administratia americana provizorie de la Bagdad a permis deja accesul a sase mari consortii, cu capital majoritar american, care sa exploateze rezervele de petrol – pe locul al doilea ca marime la nivel mondial. Acestea vor putea face afaceri cu titeiul irakian pe o perioada inca nedeterminata, excluderea capitolului petrolier din planul de liberalizare a economiei irakiene fiind o dovada a importantei acestuia. Ceea ce explica, in ochii multor analisti, batalia dintre Statele Unite si -partenerii europeni- pe textul rezolutiei prin care SUA cere implicarea ONU in Irak, pe care ar vrea-o in conditiile fixate de Washington. In aceste conditii, intalnirea trilaterala de la Berlin dintre cancelarul german Gerhard Schroder, presedintele francez Jacques Chirac si premierul britanic Tony Blair este consierata deja un esec pentru tabara anglo-americana, data fiind expunerea unei noi runde de divergente legate de viziunile diferite privind administrarea.
Deocamdata, setul de reforme anuntat de ministrul interimar de finante al Irakului din consiliul guvernamental interimar presupune preluarea de catre investitorii straini a parghiilor-cheie din industria irakiana, o parte fiind vazuta ca instrument de lucru inclusiv pentru industria petroliera. La fel de important, investitorii straini vor putea cumpara banci irakiene, sase dintre cele mai mari banci straine din acest moment, neprecizat care vor avea intaietate in a intra pe piata, planul incluzand permisiunea de a achizitiona intreg pachetul de actiuni al unei banci locale. Totodata, se prevede independenta totala a bancii centrale, o regula specifica economiilor de piata. Masurile sunt sprijinite de administratia interimara americana, iar Banca Mondiala a anuntat ca in cateva saptamani va da publicitatii un raport detaliat in legatura cu economia Irakului, nevoile si potentialul ei. Oficialii americani neaga faptul ca ideile ar fi de inspiratie americana, adjudecandu-si paternitatea lor.
Anuntul a fost facut inaintea summitului anual de la Dubai, in Emiratele Arabe Unite, al Bancii Mondiale si Fondului Monetar International. -Masurile vor fi puse in aplicare in viitorul apropiat si reprezinta pasi importanti in reconstructia Irakului-, a declarat ministrul interimar de finante, tinta finala fiind, potrivit acestuia, -reintegrarea Irakului in circuitul economic international-, dupa anii de izolationism la care l-a supus regimul Saddam Hussein. A fost estimata si o rata a impozitului pe profit sau pe venituri, in jurul a 15%.
Divergente la scena deschisa
La randul sau, summitul FMI are loc in paralel cu Adunarea Generala a ONU de la New York, care se constituie intr-un nou prilej de negocieri diplomatice la varf. Sunt programate intalniri bilaterale Jacques Chirac – George W. Bush si Gerhard Schroder – George W. Bush. Contextul in care au loc aceste intalniri este aproape neschimbat, dupa ce intalnirea de sambata de la Berlin dintre Schroder, Chirac si Tony Blair nu a facut decat sa accentueze diviziunile cauzate de problema Irakului. Cei trei par sa fi cazut de acord pe aceleasi chestiuni de principiu deja transate, si anume un -rol-cheie- pentru ONU in Irak, in paralel cu transferarea -cat mai curand posibil- a puterii in mainile localnicilor. Pe fond insa, diviziunile raman, Franta fiind cea care a dorit sa arate ca nu cedeaza, Germania alegand un ton aparent mai impaciuitor. -Nu are rost sa spun ca divergentele s-au atenuat-, a declarat la finalul intalnirii presedintele francez, in timp ce cancelarul german a ales sa nu spuna nimic ce i-ar putea greva discutia cu presedintele american. De altfel, Schoder a publicat si un articol in influentul ziar american -New York Times-, in care pledeaza pentru impacare. Analistii vad insa, in continuare, doua tabere. Un comentator de politica externa al -Financial Times-, citat de BBC, comenteaza ca Franta se arata interesata de -viitorul pe termen lung- al Irakului si nevoia de -suveranitate-, invocata din nou de catre presedintele Chirac, dar este cu gandul la contractele pe care spera sa le incheie in viitor. In acest timp, premierul britanic a fost cel care incearca sa minimalizeze diferentele de pozitie.
Cei trei lideri europeni au evitat sa dea detalii despre rezolutia americana si stadiul negocierilor, limitandu-se sa explice ca textul ei se negociaza si ca ea va fi discutata in cadrul ONU. Potrivit presei, ea ar urma sa permita trimiterea in Irak de trupe din India, Pakistan si Turcia, cel putin intr-o prima etapa, ea avand nevoie de votul tuturor celor cinci membre ale Consiliului Permanent, SUA, Marea Britanie, Rusia, China si Franta.
Saddam si-ar negocia predarea
Potrivit corespondentului cotidianului britanic -Sunday Mirror-, Saddam Hussein si-ar negocia in secret, cu fortele americane, plecarea din Irak. Acesta ar fi cerut sa fie lasat sa fuga in Belarus, in schimbul oferirii de informatii despre armele de distrugere in masa si despre conturile bancare unde se presupune ca detine zeci de milioane de dolari. Potrivit aceleiasi surse, negocierile ar fi inceput in urma cu 10 zile. Intre timp, un reprezentant al noului guvern interimar, Akila al Hashimi, a fost grav ranita sambata in urma unui atac, in prezent starea ei fiind grava, dar stabila, dupa ce a fost supusa la doua interventii chirurgicale. In ultimele zile si-au mai pierdut viata alti trei soldati americani, fapt ce sporeste criticile la adresa felului in care fortele americane reusesc sa faca fata gherilelor si care, in acelasi timp, accentueaza nevoia de ajutoare.
