Profesorii şi cercetătorii din România sunt slab pregătiţi şi recurg la „dopaj academic” pentru a avansa în funcţii, universităţile sunt decredibilizate şi hemoragia creierelor este mai mare decât oricând. Aceasta este imaginea sistemului de educaţie şi cercetare din România în 2014 conform raportului făcut de un grup de analiză format din cercetători de top. Care sunt soluţiile pentru ieşirea din impas.
„Dacă vrem să mergem spre Occident, trebuie să vorbim aceeaşi limbă cu acesta” – aceasta e concluzia a mai multor cercetători români de valoare, reuniţi în cadrul unui think tank (Grupul de Analiză, Atitudine şi Acţiune în Politica Ştiinţei din România) care au realizat o radiografie a sistemului universitar şi de cercetare din România la final de 2014. Sistemul este caracterizat astfel: „nivel scăzut al competitivităţii personalului academic din ţară (inclusiv migrarea accelerată a creierelor atât în străinătate, cât şi în alte domenii); scăderea investiţiilor publice şi private în cercetare (la un nivel care, în anul 2013, a revenit la procentul din PIB din 2004); rapida decredibilizare a universităţilor în rândul populaţiei. De asemenea, în studiu se citează o analiză pe 2014 a revistei „Nature” care a sintetizat starea cercetării în România prin expresii cum ar fi „cădere liberă” sau „eşec”. Succesul educaţiei şi cercetării româneşti trebuie evaluat după standarde internaţionale, iar univesităţile din România nu se regăsesc nici măcar la coada clasamentelor importante cum ar fi Top 500 Shanghai. Raportul a fost realizat pe baza concluziilor a circa 30 de cercetători e top şi redactat de patru dintre aceştia Livius Trache- director ştiinţific, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”; Daniel David – – şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB; Petre Frangopol – chimist, membru de onoare al Academiei Române; Alexandru Corlan – cercetător la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Cum se „dopează” universitarii din România
Autorii spun că în perioada comunistă lumea academică din România a fost izolată de evoluţiile internaţionale, având ca efect o puternică deprofesionalizare. „După Revoluţia anticomunistă din 1989, am încercat să ne racordăm, din nou, la aria internaţională a educaţiei şi cercetării. Am reuşit să facem acest lucru doar la nivel macro, prin legislaţia obligatorie pe care a trebuit să o asimilăm ca membri ai Uniuni Europene (de exemplu reformele asociate Procesului Bologna). Din păcate, însă, la nivelul practicilor academice cotidiene, nu am făcut altceva decât să poleim şi, pe alocuri, chiar să accentuăm vulnerabilităţile vechii paradigme comuniste”, se arată în studiu. Ce au făcut universitarii români când li s-a cerut să publice articole în reviste internaţionale? Şi-au infiinţat propriile reviste, care din cauza calităţii slabe păstrează izolarea ştiinţifică a României. „Dacă acestea ne ajută oarecum în poziţionarea în clasamentele internaţionale, acesta este un mecanism similar <<dopajului>> în competiţiile sportive”, se arată în studiu. O altă „boală” a sistemului este scoatere pe bandă rulantă a unor cărţi fără valoare: „rigoarea elaborării unei cărţi s-a pierdut complet. Astăzi, oricine care are suma necesară de bani poate să scrie o carte, multe edituri româneşti, presate economic, făcând adesea rabat de la rigoare în căutarea de resurse financiare”.
Dominaţia pseudoperformanţilor
Raportul pe 2014 al think tankului indentifică drept cea mai importantă cauză a stării precare a educaţiei şi cercetării faptul că lumea universitară este dominată de două categorii de cadre didactice: tributari vechii paradigme comuniste – care nu sunt interesaţi să publice în reviste internaţionale de valoare sau să aibă colaborări internaţionale; şi pseudoperformanţii, cei care reuşesc să publice internaţional bazându-se pe prietenii şi făcând diverse compromisuri. Aceştia pot fi recunoscuţi prin faptul că deşi au publicat articole internaţionale, ei nu sunt autorii principali, contribuţia lor fiind de a aduna date pentru cercetătorii din străinătate. „Cea de-a treia categorie, a celor care urmează practicile internaţionale este însă mereu împinsă în corzi de coaliţia celor din primele două categorii, coaliţie care ocupă majoritatea funcţiilor de decizie în mediul academic”, se arată în raport. Doar 20-25 la sută din totatul universitarilor români fac partea din cea de-a treia categorie, estimează clujeanul Daniel David pe baza raportării articolelor internaţionale publicate de români la numărul total de cadre didactice din România. „Astăzi lupta pentru normalitate nu mai duce ca în anii trecuţi cu IGNORANŢA (când oamenii nu cunoaşteau standardele internaţionale), cât cu IMPOSTURA pseudoperformanţilor care încearcă să le atingă prin „dopaj” academic (de exemplu relaţii personale, reviste proprii, distorsionarea criteriilor de performanţă etc.)”, se concluzionează în raport.
Care sunt soluţiile
Autorii raportului au identificat şi soluţiile problemei. Una dintre ele ţine de guvernanţi, care trebuie să înţelegă faptul că educaţia şi cercetarea reprezintă priorităţi naţionale. O altă soluţie ţine de Univeristăţile din România care „trebuie să asimileze criteriile/standarde şi modelele internaţionale de a le atinge din universităţile de prestigiu (world-class)”.
„Trebuie să adoptăm împărţirea profesorilor în două categorii, aşa cum se face în marile universităţi ale lumii: unii trebuie să se concentreze pe cercetare, pe aducerea de finanţări, pe publicarea de articole în reviste internaţionale, iar activitatea de predare trebuie să se rezume la câteva ore; iar alţii trebuie să se concentreze pe predare, evaluările lor făcuându-se în funcţie de câţi studenţi au la cursuri, câte lucrări de licenţă coordonează, câte activităţi au cu studenţii. Problema în România este că profesorilor li se cere să fie <<om orchestră>> , adică să facă în aceeaşi măsură şi cercetare şi predare şi se ajunge în situaţia să nu le facă bine pe niciuna”, a explicat Daniel David pentru „Adevărul”. El a precizat că această împărţire nu este exclusivă, dar din momentul în care au ales una dintre categorii, profesorii trebuie să specializeze şi să facă performanţă în acel domeniu.
„Trebuie să subliniez că noua paradigmă nu prevede scoaterea din sistem a profesorilor care nu vor să facă cercetare, ci o reutilizare a acestora. Nu are sens să scoţi din sistem un om cu experienţă, ci el trebuie pusă acolo unde poate face performanţă. În loc să-i ceri să facă cercetare, mai bine să-l ajuţi să se dezvolte şi să performeze pe partea de predare”
Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB
Cum intrăm în Topul Shanghai
„Trebuie să subliniez că noua paradigmă nu prevede scoaterea din sistem a profesorilor care nu vor să facă cercetare, ci o reutilizare a acestora. Nu are sens să scoţi din sistem un om cu experienţă, ci el trebuie pusă acolo unde poate face performanţă. În loc să-i ceri să facă cercetare, mai bine să-l ajuţi să se dezvolte şi să performeze pe partea de predare”, a precizat David.
Raportul arată că o măsură importantă ce trebuie luată de politicieni este desemnarea în funcţiile cheie pentru educaţie şi cercetare a unor omeni care urmează practicile internaţionale. „E foarte greu să implementezi o paradigmă cu oameni din paradigma veche, pentru că vechile practici şi cunoştinţe îi influenţează. Încearcă să pui oameni care reprezintă noile paradigme. Mă refer aici la instituţii precum Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare sau Consiliul Naţional care se ocupă cu finanţarea cercetării”, a explicat Daniel David. El a concluzionat că dacă se iau aceste măsuri în 5-10 ani cu siguranţă universităţile din România vor ajunge în Top 500 Shanghai.
Cercetătorii care fac parte din grup
Grupul de analiză, atitudine şi acţiune în politica ştiinţei din România (G3A) este un think tank cu rol de monitorizare, evaluare şi contributor activ pentru politicile în domeniu format din aproximativ 30 de cercetători români de top care activează în ţară sau străinătate. G3A publică anual, în luna decembrie, un Raport sintetic asupra stării cercetării şi învăţământului superior din România, raportată la nivel internaţional şi la cel al Uniunii Europene (UE), cu sugestii referitoare la potenţiale politici în domeniu. Raportul pe 2014 a fost publicat în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Raportul a fost înctomit pe baza concluziilor tuturor membrilor think tankului şi redactat de profesorul doctor Livius Trache- director ştiinţific, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”; profesorul doctor Daniel David – şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB şi cadrul didactic la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA; Petre Frangopol – chimist, membru de onoare al Academiei Române; doctorul Alexandru Corlan – cercetător la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
