-Monoloagele vaginului-, o piesa de teatru care s-a nascut in urma unei discutii purtate intre Eve Ensler si o prietena de-a sa, a facut valuri peste tot unde a fost pusa in scena, chiar daca in distributia piesei au fost incluse vedete de prima mana de la Hollywood.
De la lansare si pana acum, piesa a intrat in constiinta populara la fel ca si serialele de televiziune -Ally McBeal- sau -Totul despre sex-, bucurandu-se de aceleasi reactii controversate si, in unele zone, chiar de interdictie.
Ideea piesei a luat nastere in momentul in care Eve Ensler si-a dat seama ca femeile nu-si cunosc vaginul.
O data cu punerea ei in scena si cu articolele de presa care au urmat prestatiilor din salile de teatru, -Monoloagele vaginului- a inceput sa fie criticat pe tot globul, insa, oarecum in mod paradoxal, nici una dintre tarile din lume nu a dat dovada de o vehementa atat de exgerata ca tara de origine: Statele Unite, in ciuda faptului ca in Singapore a fost pusa in scena numai o luna sau ca in Africa de Sud a produs proteste publice.
In Statele Unite, in toate marile orase (cu exceptia lui San Francisco) au existat proteste inca de la inceput care voiau sa interzica piesa, atat pentru faptul ca pe parcursul ei cuvantul vagin este folosit de 180 de ori, cat si pentru titlul sau desucheat.
Pakistanezii au testat in premiera tabuurile culturale!
Producatorul de teatru Nighat Risbi a pus in scena pentru prima data -Monoloagele vaginului- la Islamabad, pentru a testa astfel reactiile femeilor pakistaneze cu privire la acest subiect tabu pentru cultura lor.
Risbi a declarat ca show-ul, care este structurat dintr-o discutie intre trei femei (evident, despre vagin) si contine sectiuni cum ar fi -Daca vaginul tau ar vorbi, ce ar spune?- a starnit reactii mixte: -Dupa terminarea piesei, cred ca au fost o groaza de oameni revoltati-, a spus Risbi intr-un interviu acordat BBC.
-Cativa au parasit sala intrebandu-se de ce nu se pot folosi si alte parti ale corpului unei femei in afara de vagin, in timp ce altii au spus ca s-au simtit bine pentru ca au putut folosi acest cuvant fara sa le fie rusine si au apreciat faptul ca nu au fost nevoiti sa se uite peste umar si sa vada daca ii aude cineva-, a continuat Risbi.
Chiar si in aceste conditii incerte, Risbi considera ca piesa a avut un rol benefic pentru femeile care traiesc intr-o tara atat de conservatoare cand vine vorba despre sex.
-In Pakistan, am fost crescute si invatate sa nu fim mandre de propriile corpuri. Intotdeauna am fost sfatuite sa nu mergem drept sau sa nu umblam pe strada cu fata descoperita, lucruri care fac parte din cultura noastra si din conditionarile pe care femeile trebuie sa le suporte. In Pakistan cresti in totala cunostinta de cauza in ceea ce priveste corpul si formele tale, insa aceste subiecte nu sunt discutate niciodata, pentru ca aici nu ai voie sa vorbesti despre sexualitate-.
Pentru autoarea Eve Ensler, reactiile din Pakistan nu sunt un motiv de ingrijorare, pentru ca le considera absolut normale, dupa atatia ani de experienta: -Nu conteaza orasul sau tara in care am pus in scena aceasta piesa, pentru ca peste tot am intalnit aceeasi ura incredibila din partea oamenilor.
Pardoxal este ca dupa incheierea piesei, aproape peste tot am vazut oameni care au realizat cat de bine se simt cand vorbesc despre vagin. Din pacate insa, intotdeauna exista acea panica si teroare de inceput si acea dorinta acerba de a interzice piesa pentru simplul motiv ca se foloseste cuvantul vagin-, a spus Eve Ensler, adaugand faptul ca frica de vagin este universala si ca spera ca piesa ei sa-i ajute pe oameni sa deschida ochii cu adevarat.
