Într-o listă a celor mai influente personalități din istorie, întocmită de astrofizicianul M. Hert în 1992, Charles Darwin ocupă locul al XI-lea; un sondaj public arată că genialul naturalist, geolog și biolog se află pe primele locuri în topul celor o sută de britanici; imaginea sa este pe bancnota de 10 lire emisă în Marea Britanie în anul 2000. Între iulie 2008 și noiembrie 2009 se desfășoară „Anul Darwin“, marcând împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Ch. Darwin și a 150 de ani de la apariția „Originii speciilor“, prilej de organizare a unor conferințe și sesiuni științifice, expoziții temporare, emisiuni radio și tv, tipărirea de cărți și articole omagiale. Academia Română a adus un omagiu savantului Ch. Darwin într-o sesiune științifică, în deschiderea căreia acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, după o prezentare sintetică a vieții și operei marelui savant, alăturându-l unor nume celebre ca Galileo Galilei, Copernic, Newton și Einstein, a subliniat: „Darwin e un deschizător al unei ferestre către tainele naturii, către cunoașterea mecanismelor vieții și a mutațiilor pe care le-au trăit ființele vii pe Terra“. În continuarea manifestării, organizată de Secția de Științe biologice și Secția de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie ale Academiei Române împreună cu Muzeul Național de Istorie naturală „Grigore Antipa“, au susținut comunicări: acad. Maya Simionescu, președintele Secției de Științe biologice – „Originea speciilor și (r) evoluția biologiei moderne“; dr. Liliana Gregorian, dr. Dumitru Murariu, membru corespondent al Academiei Române – „Aspecte din viața și opera lui Charles Darwin“; prof. Octavian Popescu, membru corespondent al Academiei Române, – „Locul biologiei moleculare în evoluționism“; acad. Theodor Neagu – „Paleontologia și geologia – dovezi în susținerea evoluției speciilor“; pr. prof. Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Române – „Creaționism și evoluționism în perspectivă teologică“; prof. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române – „Rezistența față de teoria lui Charles Darwin“, și prof. Marin Traian Gomoiu, membru corespondent al Academiei Romane – „Gânduri la bicentenara aniversare a nașterii părintelui teoriei moderne a evoluționismului – Charles Darwin“.
Născut la 12 februarie 1809, la Shrewsbury, Ch. Darwin a urmat inițial, la insistențele tatălui său, cursurile Facultății de Medicină, abandonate după primul an, pentru a se îndrepta spre Facultatea de Teologie pe care o termină situându-se pe locul zece dintre cei 178 absolvenți. În tot acest timp a fost însă pasionat de științele naturii, studiind chimia, biologia și geologia. În 27 decembrie 1831 pleacă în expediție pe vasul Beagle, despre care mărturisea: „a fost, fără îndoială, cel mai important eveniment din viața mea“. Începută la Plymouth, în Anglia, expediția a inclus, între altele, insula Fernando de Noroha până pe coasta sud-americană, până la extremitatea sudică a continentului, cu opriri și cercetări în Patagonia și Țara de Foc, apoi Strâmtoarea Magelan cu o excursie în interiorul continentului și străbaterea Munților Anzi, insulele Galapagos, Noua Zeelandă, Sidney, Tasmania, continuând până la capătul sudic al Insulei Madagascar, Cape Town, insula Sf. Elena, insula Ascension, încheindu-se cu revenirea la San Salvador pentru a ajunge în Anglia la 20 octombrie 1836. Pe tot acest parcurs, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, etnografic etc. care i-a permis formularea teoriei evoluționiste ca și a altor teorii despre mișcarea scoarței terestre, formarea recifelor coraligeni, a insulelor vulcanice adeverind că, în timp, nu doar speciile evoluează ci și pământul suferă transformări. Despre importanța acestei călătorii, Darwin nota: „Am simțit întotdeauna că prima învățătură adevărată sau educație a minții mele o datorez acestei călătorii… Ea m-a făcut să mă ocup îndeaproape de mai multe ramuri ale istoriei naturale, dezvoltându-mi în felul acesta puterea de observație…“
Apărută în luna noiembrie 1859, lucrarea „Despre originea speciilor prin mijlocirea selecției naturale“ a schimbat radical modul de înțelegere a istoriei vieții pe pământ și, cum s-a subliniat, a rezistat la testul timpului, iar numeroasele cercetări științifice au extins-o, au corectat-o fără să o infirme. Succesul a fost răsunător și primul tiraj de 1.250 exemplare s-a vândut din prima zi, după care a urmat o a doua ediție și apoi a fost tradusă în mai multe limbi europene, în japoneză și ebraică. Deschizând o nouă perspectivă biologiei moderne, lucrarea a fost și subiectul unor aprinse controverse, al unor polemici între susținătorii și adversarii teoriei sale care o considerau incompatibilă cu credințele religioase. Marea majoritate a oamenilor de știință au acceptat teoria evoluționistă după care mecanismul selecției, incluzând variații, moștenire, selecție în timp și adaptare, are ca rezultat populația care este cea mai adaptată față de cele anterioare. Și omul? Pentru Darwin, omul se supune acelorași legi și, în anul 1871, publică lucrarea „Descendența omului“, în dorința de „a face lumină asupra originii omului și a istoriei lui“, anume că „omul cu toate calitățile lui nobile încă poartă în structura sa ștampila originii sale, anume, o descendență comună cu celelalte primate“.
Astăzi, prin tehnicile biologiei moleculare se poate face o comparație genetică a diferitelor specii, evidențiind că asemănările existente sunt expresia unui material genetic comun – un ADN comun dintr-un strămoș comun. Câteva exemple: compararea ADN-ului a confirmat că 79% din genele găinii sunt similare cu cele ale omului; cimpanzeii au cel mai înalt grad de apropiere cu omul, ambii provenind dintr-un același strămoș care a trăit în urmă cu 5-7 milioane de ani. Caracterul revoluționar al darwinismului constă, cum aprecia acad. Maya Simionescu, în faptul că sugerează că logica naturii este simplă – „mediul selectează natural acele organisme care se adaptează cel mai bine și ele devin predominante“.
În comunicările prezentate au fost puse în evidență și alte aspecte ale operei genialului Darwin, cuprinse în cele 16 cărți și în numeroasele studii științifice de botanică, geologie sau evoluția psihologiei umane. Ca recunoaștere a valorii contribuției sale, în 1868 Societatea Regală Britanică i-a conferit o medalie, în 1878 a fost ales membru al Academiei de Științe din Paris și al Academiei din Berlin. La 19 aprilie 1882, Darwin s-a stins din viață și, în semn de prețuire a contribuției sale, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton. Savant al timpului său, Darwin este nu mai puțin un savant al prezentului și viitorului, pentru că, sublinia Traian Gomoiu, „genialitatea sa constă în faptul că a văzut ceea ce văzuse toată lumea, dar a gândit ceea ce nu gândise nimeni“.
AGENDA
În ziua de 12 martie, ora 18.00, în Sala de consiliu a Academiei Române, în cadrul ciclului de conferințe „Limba română și relațiile ei cu istoria și cultura românilor“, prof. univ. Cornelia Stan, Universitatea București, va vorbi despre „Probleme ale cercetării sintaxei limbii române vechi“.
