Cam o data cu adoptarea Constitutiei revizuite si revizuirea guvernului, la parlament au sosit cele opt kilograme de hartie continand bugetul pe 2004 – cu prima inflatie de o cifra (9%) si o suma record pentru protectia sociala: cinci miliarde de euro reprezentand -promisiunile electorale ale PSD-. Va sa zica, toate cele patru miliarde de dolari pe care dl Nastase sustine ca guvernul sau le-a adus tarii au fost puse la bataie – plus inca un miliard – pentru a ingrasa entuziasmul electoratului in ajun de alegeri. O, pasa, cat de darnic esti! Sa-ti rasplateasca Dumnezeu asa cum ne platesti. Asta inseamna ca guvernul, in ciuda declaratiilor de austeritate si a nenumaratelor arierate, are totusi resurse pentru o masa electorala copioasa. Cum s-o fi petrecut minunea? Fostul ofiter NATO, dl Willem Matser, arestat la Haga pentru spalare de toxico-bani, a descris, sumar, cum se da o lovitura financiara in Romania: -ministerul doreste sa deruleze un proiect special, de exemplu constructia unui pod. Finantarea se face din resurse alocate proiectului. Tender obtine o recomandare preferentiala pentru executarea proiectului. O sa spuneti ca asta ar face ca peste 10 ani sa apara o ancheta de frauda in domeniul constructiilor in Romania. Chiar daca se intampla asa, cred ca in Romania ai mai putine dificultati intr-un asemenea caz. Ministerul era, ca s-o spunem pe sleau, implicat in complot-. In loc de podul inalt, ne putem imagina la fel de bine locuinte (prin ANL), cai ferate ori sosele – ca sa intelegem de ce aceste constructii dureaza atat de mult, de ce le creste pretul de la o luna la alta si de ce sunt atat de prost lucrate: ies bani frumosi din operatiunea pune asfaltul, scoate asfaltul. Ca din intamplare, dupa declaratia lui Matser, la ministerul citat s-au consemnat trei demisii ale unor directori, dintre care unul a intrat rapid in ancheta PNA -pentru fapte de coruptie in alocarea unor fonduri europene destinate reabilitarii sistemului de infrastructura-. Matser recunostea ca s-ar fi ales -cu doua tone de dolari pe an- (adica 200.000 de dolari) daca tranzactia sa din Romania era dusa pana la capat. Nu e greu de ghicit cu cate tone sau mii de tone se aleg capetele de pod din Romania in asemenea cazuri. Gabarit depasit! Evocat la Haga, dl Tender neaga orice asemanare cu realitatea: -e o tampenie, sunt prostii, n-am ce sa explic-. Intamplator sau nu, dl Tender avea sa piarda dupa acest matserat finala pentru privatizarea Petrom. Exasperat de acuzatiile puse pe capetele cabinetului sau, premierul s-a inclinat ironic: -inclin sa cred ca cel mai bun guvern al Romaniei va fi cel care nu va avea nici un ministru-. Se impune o adaugare: nici un ministru corupt. Asta ar insemna ca Romania sa aiba, la varf, macar treizeci de oameni incoruptibili, ceea ce pare, deocamdata, un vis. La Palatul Cotroceni, acolo unde dl Iliescu isi traieste iluzia de luptator anticoruptie asa cum matroanele caselor de toleranta pozeaza in pensionare onorabile, a luat fiinta -o comisie internationala de studiere a consecintelor Holocaustului in Romania-. Foarte bine. E cazul sa se faca lumina asupra acestei orori – cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte a fost expansiunea comunismului. Pe cand va infiinta dl Iliescu si o comisie internationala de studiere a consecintelor comunismului? Mai ales ca sunt proaspete: La Fundu Vaii (Vaslui) procentul la votul Constititiei a fost de o mie la suta. Iata ce inseamna un fund providential si o vale manoasa.
