Cumpărătorii români, pe timp de iarnă, sunt „speriați“ de legumele de pe tarabele din piețe. Trăiesc cu ideea că nu conțin deloc substanțe nutritive și că dau „o poală“ de bani pentru a lua niște produse care nu dau niciun gust mâncărurilor. Această idee este parțial adevărată. Acum, legumele fie sunt aduse din afară, fie sunt cultivate de producătorii noștri în sere. „Toate legumele care vin din afară trebuie să fie însoțite de fișe în care să fie precizate soiul și alte caracteristici specifice soiurilor. Acestea trebuie să se încadreze în anumite limite, reglementate la nivel internațional. Și niciodată cumpărătorul nu trebuie să facă asociere între gust și insecto-fungicide. Gustul este dat de soi“, susține Costache Ion, consilier superior, responsabil testare specii legumicole din cadrul Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor. Cât despre legumele cultivate de producătorii români în sere, acesta spune că sticla sau folia asigură culturilor temperaturi optime de creștere, umiditate, însă apar probleme cu boli și dăunători, precum păianjenul roșu și musculița albă de seră. Pentru dispariția acestora se folosesc insecto-fungicide, dar nu în cantități mari. Nu de alta, dar dacă nu se utilizează cantitățile optime, legumele „mor“ și tot cultivatorii sunt în pierdere. Același lucru se întâmplă și în cazul stimulenților de creștere. Spre exemplu, ceapa verde nu este pretențioasă. De ce a apărut încă de acum pe piață? „Ceapa verde are nevoie de un adăpost mic, nu de sere înalte, iar la zece grade Celsius crește fără probleme. Deci, ceapa verde de acum nu este o cultură forțată“, spune Costache Ion. Potrivit acestuia, nici de la usturoi verde, mărar sau pătrunjel „nu trebuie să avem rețineri, căci nu conțin substanțe toxice“. Mai rău este, în această perioadă, la capitolul ardei grași și roșii. „Tomatele sunt produse în substrat artificial: în apă și li se asigură regimul de nutriție – azot, fosfor, potasiu și alte microelemente – luminozitate și temperatură optime. Aici vorbim despre «culturile fără sol». De aceea nu au roșiile gust. Cât despre ardeiul gras, ori mănânci paie, ori ardei este același lucru. În cazul acestora vorbim de culturi forțate“, explică consilierul superior Costache Ion. Cele mai bune sunt culturile în teren deschis. În acest caz este vorba despre luminozitate naturală, curenți de aer și… polenizare. Polenizarea are un rol extrem de important în creșterea și gustul legumelor. Dar și în cazul culturilor în teren deschis se utilizează insecto-fungicide. În general, legumele cu o aciditate mai mare au un gust mai plăcut decât cele care au glucide mai multe, acestea având „un gust făinos“. Cumpărătorii se mai întreabă cum de au apărut deja salata și spanacul. Nici acestea nu sunt culturi pretențioase, la zece grade Celsius, în sere dezvoltându-se fără probleme. Gulia care este acum în piață nu a fost neapărat adusă din import. Aceasta se păstrează foarte bine în pivnițe. Varza cu frunza subțire este bună pentru murat, pentru sarmale, mai puțin pentru salată sau pentru fiert, căci se face precum o pastă. Varza cu frunză grosieră se găsește fără a fi murată și acum pe piață, deoarece țăranii o țin în pivnițe la temperaturi de cinci-șapte grade Celsius. Castraveții lungi, în folie, nu au semințe, ci doar urme de semințe. Sunt apoși „deoarece orice soi de castravete conține aproximativ 90% apă“. Cei care au circa 20 de centimetri sunt tot pentru consum în stare proaspătă. La murat sau în oțet, sunt ideali castraveții care au între nouă și 12 centimetri. Feliile de castraveți vindecă durerile ușoare de cap. La morcovi, cu cât porțiunea lemnoasă din interior este mai mică cu atât leguma este mai hrănitoare. Dacă nu este perfect drept nu trebuie ocolit. Este la fel de bun. Cei care sunt drepți înseamnă că au crescut pe un teren nisipos și nu s-au lovit de teren rigid când „au căutat apa“. Așa că nu s-au încovoiat.
Cât despre viitor, cumpărătorii români vor avea ocazia să ia vinete cu coajă albă, roșii albe sau verzi, ardei gras violet pe dinafară, morcov alb pe exterior și portocaliu pe interior, morcov violet. La majoritatea legumelor, paleta coloristică variază de la alb la brun, la vișiniu, la maroniu închis… Și toate aceste legume vor ajunge, din belșug, și pe tarabele românilor.
