Discursul rostit de Elena Udrea în Parlament înaintea voturilor care i-au deschis calea spre arestarea preventivă a fost penibil. Nu pentru că a cerut colegilor să nu-i voteze arestarea (asta ar fi fost de înțeles deși nu rima cu statutul de urmașa statului de drept pe care și-l revendica în campanie) ci pentru că s-a referit la sine ca la ultima voce a adevărului într-un stat totalitar, comunist și nazist unde prima victimă, adică ea, deschide prăpastia în care vom pieri toți, unul câte unul. A reieșit clar că fără Udrea, naiba ne ia. Ne înghite nazismul pe rând ca în poezia unui pastor german pe care a avut tupeul s-o citească în plen. Pierzând-o pe Udrea, pierdeam chiar libertatea de exprimare. Amuțeam. Pierdeam și adevărul. Poate pentru totdeauna. Cu acest discurs dna Udrea a dovedit exact ce nu trebuia: că e capabilă de orice. Teza ei ar fi că în ultimele luni, de când dl. Băsescu a început să plece (iar serviciile se reorientau) s-a și instalat statul totalitar. Până acum acest discurs sulfuros îi aparținea lui Ponta et Comp. care vorbeau de regimul fascisto-comunist al lui Băsescu, dictatură și de nazificare. Acum și-au schimbat partiturile. Ponta cică susține statul de drept, Udrea denunță statul totalitar: „mâine vă va lua pe voi, va lua pe oricine!”. Pardon, madam! Că nu oricine s-a jucat cu milioanele de euro. Ideea dnei Udrea ar fi că nu e săltată pentru corupție ci pentru că a denunțat nazismul. Așa ziceau și Felix și Năstase – că au ajuns la zdup fiindcă s-au luptat cu Băsescu și nu fiindcă au furat. Ce „acoperire” vitează își confecționează lașii corupției! Punând totul sub o cupolă falsă, dna Udrea își compromite și părțile de adevăr: implicarea ocultă a serviciilor în marile cariere și averi. După discurs Udrea a comis un „gest mafiot” (zic cei avizați) ducându-și degetul într-o parte a nasului și privind cu înțeles camerele tv pentru a transmite un avertisment. Contaminat, Ponta n-a rezistat slăbiciunii de a-i compara pe Băsescu și Udrea cu Ceaușescu și Leana. Rudimentar! E ca și cum ai spune că Ponta și Daciana seamănă cu Nicușor și Poliana. A uitat că era avocatul lui Cocoș? Mai bine își punea degetul la buze. Dna Udrea a constatat însă că niciun comentariu nu-i ajunge la nas („am transmis unei persoane dragi că totul e în regulă”) – și a deplâns soarta Parlamentului care „a avut o șansă dar a ratat-o”. Dar ce șansă a ratat ea! A ratat șansa de a fi decentă măcar la final. Să fi zis și ea: fiat justitia, pereat Udrea. Căci corupția nu piere. Se mută de la un regim la altul. Și Coldea încearcă același lucru. Așa că a sacrificat dama. Să vedem dacă e de ajuns. Fiindcă și Coldea pare capabil de orice sacrificiu. Respectiv, de sacrificarea oricui.
