O incercare cu miza electorala de a plasa problema irakiana intr-un context acceptabil pentru opinia publica americana, din ce in ce mai alarmata de numarul in crestere al atacurilor, acum zilnice, si al victimelor aferente si totodata un semnal politic pe plan extern, presedintele George W. Bush a redefinit oficial agenda Statelor Unite in Orientul Mijlociu, acuzand 60 de ani de inactivitate occidentala si impingand in prim-plan necesitatea democratizarii intregii regiuni.
Intr-un discurs tinut joi, in contextul semnarii eliberarii a peste 87 de miliarde de dolari pentru Irak si Afganistan, cel mai important efort financiar al SUA dupa al doilea razboi mondial si Planul Marshall, liderul de la Casa Alba a marcat ca puncte de plecare pe noua harta strategica schimbarile irakiene si afgane, rezultat al doctrinei atacului preventiv, si si-a exprimat convingerea ca islamul – ce cuprinde o cincime din populatia lumii – si democratia pot coexista.
Spargerea unui tabu, in acest caz in Orientul Mijlociu, nu poate fi intamplatoare la un nivel atat de inalt, comenta ieri presa occidentala. -Washington Post- noteaza ca discursul lui Bush survine in contextul a 25 de ani de tensiuni intre SUA si diverse miscari islamice si pe fondul unei pronuntate lipse de credibilitate a Americii in regiune. -Financial Times- revine pe teritoriul american si remarca popularitatea in scadere a politicilor actualei Administratii in Irak, sustinute de mai putin de jumatate dintre cetatenii SUA. Iar BBC apreciaza ca programarea discursului trebuie sa aiba legatura cu eforturile Casei Albe de a-i convinge pe americani – care in acest moment chiar au nevoie sa fie convinsi – de faptul ca ocuparea Irakului este parte a unei strategii mai largi si coerente in Orientul Mijlociu, mentionata si in august de consilierul prezidential pe probleme de securitate nationala, Condoleezza Rice. Totodata, declaratiile oarecum socante ale liderului de la Washington capata o puternica nuanta de normalitate in contextul atacurilor de la 11 septembrie: militantii islamici fiind considerati cea mai mare amenintare la adresa securitatii SUA, solutia viabila pe termen lung o reprezinta reformarea natiunilor arabe musulmane in care se formeaza acesti militanti.
Noua politica externa americana in Orientul Mijlociu nu se poate dezbara insa de inerentele complicatii ale unui joc purtat la o scara atat de mare. -International Herald Tribune- noteaza ca George W. Bush a ales o pozitie confortabila fata de liderii sauditi – aliati-cheie ai Americii si sursa de petrol, dar altfel extrem de rezistenti la schimbarile democratice -, criticand in schimb Egiptul, receptor al unui volum urias de ajutor american, Siria si Iran. La nivel global, bile negre au primit Coreea de Nord – cum era de asteptat – Myanmar, Zimbabwe si Cuba. La polul opus – Maroc, Iordania, Qatar, Bahrein.
