În prag de primăvară sărbătorim Bunavestire, una dintre cele patru sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria, ce inaugurează „plinirea timpului“, împlinirea făgă-duinței venirii lui Hristos. Numită în popor și Blagoveștenia, sărbătoarea se întemeiază scripturistic pe Evanghelia Sf. Luca de la care aflăm cum Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel în Nazaret, o cetate din Galileea, la Sfânta Fecioară Maria, logodită cu Iosif, bărbat din neamul lui David, zicându-i: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei“. Origen observă că nimănui și niciodată în Sfânta Scriptură nu i s-au spus asemenea cuvinte. Să amintim că Sf. Fecioară Maria a fost un rod al rugăciunii celor doi „drepți părinți“, Ioachim și Ana, care au dus-o la templu la vârsta de trei ani. Cuvintele slujitorului tainelor dumnezeiești au tulburat-o pe Sf. Fecioară, însă acesta i-a spus: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece fiu și vei chema numele lui Iisus“. A răspuns Sf. Fecioară: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?“. Și așa era, fiindcă, venită în casa logodnicului ei, Iosif, Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum în templu, „căci nu se îndeletnicea cu altceva, fără doar de rugăciunea cea de Dumnezeu gânditoare, în citirea dumnezeieștilor cărți și în obișnuita și cuviincioasa ei lucrare de mâini“. Îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea Sfântul care se va naște Fiul lui Dumnezeu Se va chema“. Apoi îngerul Gabriel i-a spus că și Elisabeta, soția lui Zaharia, va avea un fiu în ciuda vârstei înaintate, pe cel care este Ioan Botezătorul, și a adăugat: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință“.
Atunci, încredințându-se că este cu adevărat îngerul trimis de Dumnezeu și nu o amăgire, Fecioara a zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău“. Doar că acest cuvânt al îngerului era unul întemeietor de mântuire și, desigur, Sf. Maria avea cunoștință de profeția proorocului Isaia: „Iată Fecioara va zămisli în pântece și va naște Fiu și se va chema numele Emanuil“, care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu“. Sf. Fecioară, devenită Născătoare de Dumnezeu, ni se înfățișează ca o ucenică desăvârșită a lui Iisus Hristos pentru că înțelege libertatea ca ascultarea smerită față de Tatăl ceresc. De atunci o fericesc toate neamurile și o fac cu îndreptățire dacă ne gândim că una dintre Fericiri spune: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. În Nazaret, din Sfânta Fecioară și cu puterea Sfântului Duh se întrupează Cuvântul, „Cel prin Care toate s-au făcut“, pentru că „unde este smerenie, acolo sălășluiește slava lui Dumnezeu“ și citim într-un comentariu: „Cetățile cele mândre sunt vrăjmașe lui Hristos, iar cele smerite îi sunt plăcute. Neslăvita cetate Nazaret a zămislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slăvitul Ierusalim L-a răstignit. Micul Betleem L-a născut, iar marele Ierusalim îl căuta spre moarte. În cei smeriți Dumnezeu se sălășluiește, iar de la cei mândri Se îndepărtează“. Smerenia Născătoarei de Dumnezeu nu este întrecută decât de smerenia Fiului lui Dumnezeu care s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască. Hristos își ia umanitatea sa din Fecioara Maria și Sf. Ioan Damaschin scrie „numele de Maica Domnului (Theotokos) conține întreaga istorie a iconomiei divine în lume“. Scria Părintele Stăniloae: „Să nu-l socotim pe Hristos venit om și rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătură cu noi, mai ales prin mama Lui.“ și îndeamnă „e bine să ne rugăm Maicii Domnului cerându-i nu ca să ne mântuiască, ci să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăți, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască“, așa cum au făcut-o veacuri la rând Biserica și poporul nostru. Am reținut câteva versete dintr-o rugăciune a Sf. Efrem Sirul: „Născătoare de Dumnezeu, numele meu cel preadorit, niciun semn de biruință nu este mai mare decât ajutorul tău. Căci tu ai șters toată lacrima de pe toată fața pământului… Prin tine deținem toate semnele cele nemincinoase ale învierii noastre. Prin tine împărăția cea cerească nădăjduim să o dobândim“. Să mai adăugăm că în cinstea sărbătorii de Bunavestire s-au compus panegirice încă din sec. V și că, la Nazaret, pe locul unde după tradiție era casa Sf. Fecioare, s-a construit o biserică. După cum se știe, în această zi este dezlegare la pește. În calendarul popular, Blagoveștenia este numită „Ziua cucului“, care anunță venirea primăverii.
