Ratifica, nu ratifica, ratifica…
Intentiile guvernului de la Moscova cu privire la ratificarea Protocolului de la Kyoto asupra modificarilor climatice, document international menit sa reduca printr-o serie de mecanisme emisiile de gaze nocive in atmosfera, responsabile de accelerarea efectului de sera, sunt comentate in fel si chip pe intreg mapamondul, data fiind pozitia-cheie a Rusiei in aceasta problema. Ratificat de 120 de tari, printre care Japonia si membrele UE, dar respins de Statele Unite, Protocolul are nevoie doar de acordul Moscovei pentru a fi pus in aplicare. Multi comentatori se grabesc insa sa il declare daca nu muribund, atunci intr-o stare foarte grava.
Povestea a facut inconjurul lumii marti, cand unul dintre consilierii presedintelui Vladimir Putin a declarat ca Rusia nu va ratifica documentul in forma sa actuala, pentru ca -va impovara economia si va impiedica dezvoltarea acesteia-. Comentariul a fost dat publicitatii in contextul deschiderii in Italia a unei conferinte privind incalzirea globala si a accentuat perceptia potrivit careia documentul este sortit esecului intr-un moment in care datele internationale sugereaza ca situatia climatica se inrautateste.
Ulterior, un purtator de cuvant al guvernului rus a revenit cu declaratii: Moscova sprijina in continuare documentul, a spus acesta, fapt care sustine ideea ca Rusia se foloseste de pozitia privilegiata in acest domeniu ca de un instrument forte in negocierile din alte domenii, precum cele privind aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului.
Un instrument de negociere
Analistii internationali sunt de altfel la unison de acord ca Moscova nu face decat sa amane ratificarea Protocolului pentru a obtine termeni mai favorabili. Cu atat mai mult cu cat motivatia consilierului de la Kremlin nu sta in picioare: ca mostenitoare a economiei centralizate comuniste din fosta URSS, la pamant dupa schimbarile de la inceputul anilor *90, Rusia dispune de un surplus important de drepturi de emisii de gaze nocive pentru mediu, pe care il poate valorifica pe baza mecanismelor si proiectelor devenite viabile gratie Protocolului de la Kyoto. Este adevarat, pe de alta parte, ca retragerea din joc a Statelor Unite – cel mai mare poluator din lume, responsabil de 36% din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera, prin urmare principalul client al tarilor ce dispun de surplusuri in domeniu – a redus potentialul acestei piete. Vor fi prea multi vanzatori si prea putini cumparatori, se tem unii experti.
Un al doilea client pe lista Rusiei ar putea fi chiar Uniunea Europeana, care, in pofida eforturilor de a-si reduce emisiile de gaze nocive, in perioada 2008-2012, cu circa opt procente fata de nivelul din 1990, se confrunta cu o crestere generala a emisiilor de gaze nocive, 13 dintre cele 15 state membre fiind afectate de inversarea tendintei de descrestere din ultima decada. Studii recente indica insa ca, dupa integrarea fostului bloc comunist din Europa Centrala si de Est, Europa celor 25 isi va putea acoperi pe plan intern deficientele in materie de poluare, lasand state precum Rusia sau Ucraina sa astepte pe margine.
Dincolo de interesele directe ale Moscovei, un eventual refuz al Rusiei de a ratifica documentul va afecta cu siguranta procesul de creare a celei mai mari si promitatoare piete din lume, cea a creditelor de carbon.
Deschis spre semnare in 1997 in orasul japonez, Protocolul de la Kyoto permite achizitionarea de catre tarile industrializate a unor asa-numite credite de emisii de gaze poluante prin remedierea calitatii mediului in alte state. O astfel de piata functionala exista deocamdata numai in Marea Britanie. Japonia si UE au planuri mari pentru anul viitor, respectiv 2005.
Potentiale pierderi pentru Romania
Romania, care a ratificat Protocolul inca din 2001, va juca un rol fundamental pe aceasta piata, fiind cea mai atractiva tara din Europa Centrala si de Est in domeniul proiectelor de reducere a emisiilor poluante, dupa cum arata un studiu de specialitate. Proiectele aflate in pregatire, politicile de mediu, climatul de investitii si cel institutional, ca si experienta de pana acum compenseaza mediul investitional riscant si plaseaza Romania inaintea Slovaciei, Cehiei, Poloniei, Ungariei, Bulgariei si chiar a Rusiei.
Anticipand mersul pietei, companiile straine s-au orientat deja catre Romania, care, potrivit obligatiilor asumate prin Protocolul de la Kyoto, are de vandut pana in 2008 cel putin 25 milioane tone de CO2 sau echivalent pe an. Desi primele proiecte guvernamentale in domeniu au fost semnate cu Marea Britanie si Statele Unite, state precum Olanda, Elvetia, Norvegia, Austria sau Danemarca au recuperat din mers, semnand memorandumuri de intelegere cu guvernele de la Bucuresti.
Cel putin opt proiecte sunt acum in desfasurare in Romania, care vinde la pretul pietei, cu 2-10 dolari tona de CO2. Recomandarile Bancii Mondiale se ridica undeva la 2,6 dolari. Analistii estimeaza ca preturile vor creste o data cu dezvoltarea pietei, chiar pana la 28 de dolari/tona.
