La ultima sedinta a Consiliului de Administratie al Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva s-a decis ca unele suprafete de padure aflate in administrarea Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice Bucuresti sa treaca la regie. In aparenta, totul pare in regula, dar la o analiza mai atenta se observa ca aceste transferuri calca in picioare intreaga legislatie silvica romaneasca si, in plus, ofera posibilitatea regiei sa retrocedeze padure unor mostenitori bine infipti pe esichierul politic si economic de la noi.
Teleportari silvice cu dedicatie
Cei 15 membri ai Consiliului de Administratie de la RNP au decis ca 6.000 de hectare de padure de la Ocolul Silvic Tomnatic-Suceava plus baza experimentala sa treaca la Directia Silvica Suceava. Al doilea transfer de la ICAS catre Romsilva a fost Baza de productie de Hemeius, de circa 50 de hectare, care urmeaza sa ajunga la DS Bacau. Printre mijloacele fixe care se vor teleporta catre greii Bacaului se numara si castelul de vanatoare, aflat intr-o zona de vis. Bosii de la Romsilva au mai aprobat vaduvirea institutului si de cele doua statiuni de cercetare Cornetu (213 ha plus cele 11 ha de pepinira) si Baraganu (325 ha de padure, 46 ha de pepiniera). Trebuie precizat ca statiunea de cercetare Baraganu este unica in tara deoarece aici s-a reusit aclimatizarea padurilor de rasinoase in zona de campie. Bomboana pe tortul acestor transferuri silvice inedite de la ICAS catre RNP a fost pusa de teleportarea catre Romsilva a 7,5 ha din zona Tei Toboc din Bucuresti. Trebuie precizat ca, potrivit Legii nr.1/2000, aceste suprafete de padure sunt exceptate de la retrocedare, dar acest aspect legislativ n-a avut nici o relevanta in fata referatului de transfer intocmit de directorul tehnic al RNP, Mihai Daia, si aprobat de catre toti cei 15 membri ai Consiliului de Administratie. Ce mai conteaza ca aproape jumatate din suprafetele de padure detinute de ICAS vor trece la Romsilva, care automat le va retroceda mostenirilor alesi pe spranceana?
SOS – Cercetarea silvica, condusa de un oportunist
Toate aceste aranjamente s-au realizat si datorita celui care a fost plantat de cateva luni in fruntea ICAS, inginerul silvic Octavian Popescu, care n-are nici in clin, nici in maneca cu cercetarea silvica. Acesta a aterizat pe acest post fiindca este prieten cu directorul general al RNP, Ion Dumitru. Totodata, trebuie precizat ca Octavian Popescu a intrat in contact cu cercetarea silvica datorita unchiului sau, fost director adjunct al RNP, Emilian Barbulescu, care este cuscrul deputatului PSD Marin Ianculescu. Parlamentarul PSD detine si fotoliul de director general al ICAS, dar fiind deputat pe durata mandatului sau, postul este ocupat cu delegatie de altcineva. In aceasta conjunctura, un inginer mediocru – cum este catalogat de silvicultori Octavian Popescu – a ajuns sa dirijeze cercetarea silvica romaneasca fara sa realizeze pana acum macar vreo lucrare de cercetare sau de proiectare, cu execeptia catorva de amenajamente silvice. Mai este de semnalat faptul ca pana la preluarea sefiei ICAS, Octavian Popescu a fost director tehnic al institutului, unde s-a remarcat prin conditionarea nominalizarii firmei de unde se achizitioneaza vopseaua de proasta calitate pentru amenajari silvice si, totodata, a facut presiuni pentru privatizarea lucrarilor de amenajament silvic.
In plus, Octavian Popescu s-a mai evidentiat si prin numeroasele delegatii de serviciu facute in nordul tarii impreuna cu contabila sefa de la ICAS – Ioana Paraschivescu. Culmea este ca cei doi ajungeau, de regula, prin locurile unde exploatau masa lemnoasa doua firme din Maramures cu mari restante la ICAS (Werholtz si Nova Artis). La acest CV -beton- se mai adauga faptul ca acesta nu stie nici o limba straina, avand mari probleme de comunicare chiar in limba romana, dar ce mai conteaza? Atunci cand ai spatele asigurat, defectele se transforma in calitati.