Pentru moartea a peste 1.000 de oameni in Revolutia din decembrie 1989 nu e nimeni vinovat, poate unul-doi militieni care au fost condamnati din -greseala-. Marii coordonatori ai reprimarii revoltei de pana la 22 decembrie si asii -confiscarii- revolutiei de dupa aceasta data conduc destinele romanilor -eliberati- acum 14 ani. Ceea ce pornise ca o revolta populara s-a transformat intr-o lovitura de palat, capii Armatei si ai Securitatii punandu-se in slujba noilor stapani, aparuti ca prin minune la sediul Comitetului Central in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie. Instalati in CC si Televiziune, fostii comunisti si proaspetii revolutionari coordonau actiunile menite a crea impresia unui razboi in care romanii omorau inutil alti romani. Haosul creat si intretinut artificial de maestrii dezinformarii a legitimat noua -echipa- de conducatori. Totul cu pretul mai multor vieti pierdute decat in zilele cand Ceausescu a incercat sa inabuse revolta pornita la Timisoara.
Sutele de mii de pagini rezultate in urma audierii unei mari parti dintre cei implicati direct in revolutie arata, cat se poate de clar, de ce se tem atat de mult anumite persoane de aflarea adevarului. In mare, teoria este cat se poate de simpla si se bazeaza, exclusiv, pe fapte. Evenimentele de la Timisoara au debutat ca o revolta a unui grup restrans de persoane. Alimentata sau nu de forte interesate, revolta oamenilor a fost reprimata violent de armata, trupele conduse de Stanculescu si Chitac deschizand focul impotriva propriului popor.
Intreaga situatie a scapat insa, la un moment dat, de sub control. Pe 22 decembrie, regimul Ceausescu fusese infrant. La Bucuresti si Timisoara murisera cateva zeci de oameni. In acea zi insa, un nou grup de interese, format din generalii de la Armata si Securitate, preia conducerea, de facto. In sediul CC-ului, unde in strada romanii serbau eliberarea de sub regimul Ceausescu, noua putere isi intra in atributii. Generalii Guse, Stanculescu, Vlad, Popovici si Parcalab erau la comanda. Armata pusese deja in aplicare Ordinul 2600, dat dupa revolta de la Brasov, in care se stabileau atributiile fiecarui departament in cazul unei revolte populare. In primul rand, centrele de putere trebuiau aparate de -intrusi-. In CC, Televiziune si Radio se instituie un sistem de triere a celor care reusisera sa intre din pura intamplare, fiind emise chiar si legitimatii de acces. Intreaga Capitala este impartita in -zone-, fiind instituite 78 de filtre care supravegheau traficul. Frecventele radio ale companiilor de taxi, cinci la numar, sunt comutate pe o frecventa unica, controlata de armata. Fluxul informational difuzat de radio si televiziune intra si el sub control, orice stire difuzata trebuind sa fie aprobata de catre cei aflati la comanda in CC. Haosul din strada, intretinut printr-o manipulare abila, este doar de fatada. Incet, incet, se strang in sediul Comitetului Central si noii -politicieni-, stransi de pe la casele lor sau veniti din strada. Dupa ora 15.00, manifestantii incep sa primeasca arme, chiar daca nicaieri in tara nu se tragea nici un foc. Zvonurile despre teroristi sunt lansate sistematic, intoxicarea populatiei fiind totala. La lasarea serii, incepe razboiul dintre romani. Fiecare trage in fiecare, fara nici o tinta, fara nici un rost. In tara, in marile orase, in special din vest, unde existasera anumite persoane care erau cunoscute pentru opozitia fatisa fata de regimul Ceausescu, izbucnesc conflicte armate. Baia de sange ii legitimeaza pe cei care s-au cocotat pe scaunele puterii, fara ca cineva sa mai poata sa puna la indoiala atasamentul lor fata de noua -cauza-. Din fosti comunisti de rangul doi, devin revolutionari si apoi sefi de stat. Cinci zile mai tarziu, totul se linisteste la fel de brusc cum a inceput. Ceausescu e mort, iar FSN, cu Ion Iliescu in frunte, se instaureaza la putere.
Fara remuscari
-Daca se aplica legea, am fi ramas fara generali in armata, pentru ca cei care au fost facuti generali dupa decembrie 1989 sunt cei care au tras la Revolutie-, declara, in urma cu cativa ani, Radu Tinu, ultimul sef al Securitatii Timis. Cinismul realitatii e desavarsit. Criminalii sunt avansati, in timp ce autorii morali ai masacrului depun flori la mormintele celor pe care i-au ucis. Recastigarea puterii in anul 2000 de catre Ion Iliescu este ultimul pas spre ingroparea adevarului. Toate anchetele incepute si neterminate sunt lasate in uitare. Generalul Dan Voinea este schimbat din functie si tras pe linie moarta. Marii generali, buni prieteni ai -noului- presedinte, sunt facuti scapati, procurorul general inaintand un recurs in anulare in cazul Timisoara si Otopeni. Pentru toate crimele din decembrie au platit doar trei-patru -fraieri-. Un capitan, Lazar Costel – patru ani de inchisoare pentru uciderea unui sergent. Militianul Gheorghe Rodeanu – cinci ani de inchisoare pentru ca a tras intr-un grup de manifestanti, ranind doi barbati. Un alt militian, Iosif Veverca, a primit 12 ani de inchisoare pentru uciderea unui tanar despre care se stie ca traieste in Ungaria. In rest, liniste, Revolutia romana netrebuind -intinata- de golani.
