De aproximativ două luni de zile, pachetul de legi ale siguranței, uitate prin sertarele Parlamentului, a devenit un subiect tabu pentru liderii PSD, PD-L și PNL, care nu se înțeleg asupra formei și a conținutului acestora pentru a putea fi dezbătute de plenul reunit al Camerei. Blocajul survenit pe subiectul serviciilor nu este nou, acesta datează încă din primăvara lui 2007, când liberalii propuneau o variantă trunchiată a legilor siguranței, în fapt o plagiere a mai multor legi similare din UE, prin care serviciile secrete erau lăsate fără obiect de activitate prin limitarea radicală a ariei de spionaj. În varianta liberalilor, serviciile de informații ar fi trebuit să devină niște simple agenții demilitarizate, în timp ce statutul ofițerului de informații ar fi limitat spațiile de manevră ale personalului angrenat în munca de culegere și prelucrare a informațiilor. În momentul de față, factorul politic blochează reglementarea clară a muncii de intelligence în concordanță cu standardele euroatlantice și cu necesitățile actuale geopolitice ale României.
Serviciile, nodul gordian al factorului politic
În fond, la mijloc este vorba de încercările repetate din ultimii 20 de ani de politizare a unui sector vital pentru România, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război, de către liderii politici care s-au perindat pe la guvernare. Paradigma poliției politice și manierele fostei Direcții a Securității Statului din perioada statului totalitar bulversează și acum cadrul de dezbatere pentru legile siguranței, deoarece se omite faptul că România este membră NATO și are nevoie de servicii flexibile și competitive. Trenarea acestor legi în Parlament se datorează luptei dintre PSD, PD-L și PNL, care vor să-și impună propriile amendamente. PD-L vrea o nouă lege a apărării și un cadru legislativ pentru Comunitatea de Informații (n.r. – CI), astfel încât să fie o reglementare strictă a atribuțiilor serviciilor departamentale. În schimb, PSD ar vrea să modifice legea de funcționare a CSAT-ului pentru reglementarea clară a atribuțiilor DGIPI (n.r. – Direcția Generală de Informații și Protecție Internă) și ale DIA (n.r. – Direcția de Informații a Apărării), alături de instituirea controlului parlamentar asupra Autorității de Interceptare. La rândul său, PNL susține legile propuse în 2007, prin care practic desființează activitatea de intelligence prin transformarea ofițerilor de informații în funcționari publici cu statut special. Dincolo de aceste disfuncționalități, serviciile au demarat de mult modernizarea și transformarea unor structuri la standardele Alianței, în lipsa pachetului de legi ale siguranței.
