Focarele si suspiciunile de gripa aviara se inmultesc. Autoritatile au confirmat, sambata, 20 focare de gripa aviara in judetele Brasov, Vrancea si Covasna. In alte 31 de cazuri exista suspiciune de gripa aviara. In Bucuresti, in zone marginase din sectoarele 2 si 4, s-a dat alarma… Presedintele Traian Basescu, ingrijorat de problema gripei aviare, pe care o considera o problema de siguranta nationala, i-a convocat, sambata, la Spitalul Elias, pe premierul Calin Popescu Tariceanu, pe ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, si pe ministrul administratiei si internelor, Vasile Blaga.
Gheorghe Flutur a fost, pana de curand, unul dintre ministrii bine cotati ai guvernului Tariceanu. Desi s-a aflat la carma unui minister mai degraba -tehnic-, Flutur s-a miscat mai mult politic, prin eliminarea subventiilor pentru agricultori, tinand in paralel discursuri caustice la adresa unui PSD (inca) dezorientat si incapabil sa replice. Atata timp cat iesirile au fost impotriva -marelui adversar-, Flutur a putut sa se eschiveze abil de la disensiunile interne ale Aliantei. Numele sau nu a fost legat nici de Tariceanu, nici de Basescu si chiar, vara trecuta, se avansase ideea ca Gheorghe Flutur ar putea fi o varianta de compromis pentru cele doua tabere liberale, in cazul schimbarii premierului. Am facut aceste consideratii pentru ca, in fata crizei actuale, dl Flutur a gasit de cuviinta sa spuna ca problema ar fi -politizata- de adversarii domniei sale (si, se subintelege, de presa). Mare (si dubla!) greseala, ce-i drept, numai partial imputabila ministrului!
In primul rand, dl Flutur nu a sesizat ca, in toamna, iesind fuga-fuga in prim-plan, numele sau a fost asociat nu doar cu -rezolvarea crizei-, ci si cu criza in sine, cu -gripa aviara-. El a fost, deci, primul care a politizat problema punand inainte factorul politic -eu, ministrul!- in detrimentul celui tehnic -ei (sau chiar <noi>), specialistii de la IDSA sau DSV-uri-. Atunci, nimeni nu l-a poreclit -Gaina moarta- sau -Aviaru-, dar nefericita recidiva l-a obligat sa primeasca in plin toate intrebarile sau reprosurile de acum. Cinic vorbind, in momentul de fata, problema nu e epizootia, care e mai mult subiect de reportaje TV haioase, ci situatia guvernului in ansamblu.
Politic, Raportul de tara a dat un sprijin serios guvernului, sprijin pe care premierul Tariceanu l-a exploatat cat a putut. Norocul -bun- a facut ca, exact in acel moment, presedintele sa fie indisponibil. Norocul -rau- a facut ca, imediat dupa aceea, sa apara problema cu -aviara-. Moment in care, figurativ vorbind, dl ministru Flutur a fost surprins de reflectoarele presei, in mijlocul scenei goale, cu nadragii in vine.
Intalnirea de la Elias, in paralel cu -inocenta- propunere a PD de restructurare a guvernului, il impinge, practic, pe premier spre o solutie de compromis. Presedintele revine, solicitand o imbunatatire a performantelor executivului. Premierul va trebui sa sacrifice, in aceste conditii, niste persoane, pentru a pastra capitalul de imagine capatat de la Raportul de tara. Desi diverse zvonuri i-au indicat pe Vladescu si Nicolaescu drept -remaniabili-, acestia sunt nu numai inregimentati in -tabara premierului- din PNL, ci si -controlorii- unor robinete financiare indispensabile liberalilor. Finantele, mai ales, sunt un minister -abstract- si, chiar daca recenta greva a Garzii Financiare poate fi interpretata ca o -aratare a pisicii-, nu exista o -opinie publica revoltata- pentru a forta debarcarea lui Vladescu.
In cazul -aviarei-, exista! Din pacate pentru dl Flutur, chiar daca toate focarele ar fi izolate maine si toate orataniile ar fi -tanasiate-, procedura tehnica (cu -puii santinela-) face ca inchiderea definitiva a focarelor sa mai dureze. Despagubirile vor intarzia, subventii – nu, stegulete rosii – da, asa ca, in guvern, ministrul agriculturii are cel mai prost bilant de moment. Unde mai pui ca, dupa un Raport de tara care nu le-a dat nici o speranta, pesedistii au, in epizootia de acum, un pretext magnific pentru motiunea de cenzura.
Dupa cele spuse mai sus, rezulta clar ca a doua greseala a lui Flutur a fost tocmai lipsa -spatelui-, ezitarea (sau calculul) de a se alatura explicit uneia sau alteia dintre cele doua tabere din Alianta.
Si, vorba lui Stalin, mai apare o consecinta: ascutirea luptei pentru putere. Patania lui Flutur va da de gandit celor care, pana acum, n-au facut, inca, o alegere. Avand in vedere ca nici partidele Aliantei si nici liderii acestora – presedintele si premierul – nu accepta o relatie de subordonare fata de partener, este previzibil ca fiecare tabara va cauta sa adune cat mai multe resurse – politice, umane, economice si de imagine. Aici, liberalii au insa un handicap: una dintre resursele lor (libertatea de manevra) e conditionata de existenta PC si UDMR in Coalitie. Glasul de sirena al Ralucai Turcan a picurat otrava in urechile multora. Restrangerea aparatului guvernamental duce, implicit, la scaderea substantiala a greutatii conservatorilor si maghiarilor in actul de guvernare. Pe de alta parte, restructurarea este -politic corecta- si ar aduce puncte in procesul de integrare. Este probabil, deci, ca Tariceanu va accepta o remaniere (caz in care democratii au probleme, fiindca nu prea au oameni) si va respinge o restructurare, din cauza ca 1. s-ar pierde timp si bani pana in toamna si 2. pentru PC si UDMR ar fi inacceptabila.
Radu Enache
