– Cum te simti, Leonard, acum, cu numai trei zile inaintea meciului carierei tale?
– Sunt intr-o forma buna, chiar daca ma apropii de 30 de ani. Sper ca meciul de sambata sa fie iesirea mea cu adevarat in lume, in lumea buna a boxului profesionist.
– Spune-mi cate ceva despre adversarul tau, un argentinian cu multa experienta in ring…
– Este un adversar bataios si un luptator. Sper ca, impreuna, sa facem un meci frumos.
– Unde ai facut Revelionul?
– L-am facut in camera de hotel, dupa o sedinta dura de pregatire. Am baut doua pahare cu apa, am vazut un foc de artificii si apoi m-am culcat. Asta a fost tot.
– Inteleg ca esti in forma foarte buna. Mi-a spus Cristi Ganescu, managerul tau, ca te simti bine si ca iti pui mari sperante in meciul asta. Care sunt armele cu care crezi ca-l poti bate pe argentinian?
– Eu lucrez cu ambele brate. Unul dintre ele va trebui sa fie, de data asta, convingator. Nu stiu care dintre ele, pentru ca am muncit mult si sper ca amandoua sa fie la inaltime sambata seara. Am lucrat pentru blocaj, am lucrat pentru lovituri. Ma simt bine.
– Spune-mi, ce fac cei doi baieti ai tai?
– Copiii mei sunt sanatosi, acasa, dar le-a parut foarte rau cand am plecat, in ziua de Revelion. Si mie mi-a parut rau. Am vrut sa stau cu ei. S-a intamplat ca acum sa fiu aici. Revelioane vom mai avea si trebuie sa facem, pe 5 ianuarie, dupa meci, unul si mai frumos si mai mare…
– Noi, romanii din America, si toata Romania asteapta o mare performanta de la tine. Nu simti o oarecare presiune?
– Nu, pentru ca am muncit mult si m-am pregatit bine. Sper sa va pot darui centura mondiala, dumneavoastra, care ati fost mereu alaturi de mine, si intregii natiuni care ma sustine. Sa stiti ca nu am uitat ca ati venit, impreuna cu prietenii (Cornel Carasimu, Razvan Niculescu si Ducu Ionescu – n.red.), sa ma incurajati, anul trecut, la Atlantic City, cand l-am batut pe irlandezul O*Malley. Atunci erati numai patru romani si ati facut galagie mai mult ca 1.000 de irlandezi.
Mi-ati purtat noroc. Am simtit ca nu sunt singur si asta a contat foarte mult pentru mine. De aceea, la sfarsitul acelui meci, am sarit corzile ringului si am venit la dumneavoastra, la romanii mei.
– Aici, la New York, romanii asteapta cu mare nerabdare meciul de sambata. Eu am pus pe prima pagina fotografia pe care am facut-o impreuna la Atlantic City. Am vrut sa te vada cat mai multa lume, daca nu -pe viu-, macar la televizor.
– Vreau sa multumesc tuturor celor care ma sprijina. Am primit multe mesaje de incurajare. Nu stiu, n-am cuvinte. Ati fost pentru mine ca o hrana spirituala. De fiecare data cand ma simt obosit, ma gandesc ca am ceva de facut pentru Romania. Eu pot si stiu sa lupt. Nu conteaza ca e vorba de un titlu mondial sau un meci de palmares. Romanii vor fi mandri de mine. Eu asta imi doresc. Acum ramane de vazut. N-am nici cea mai mica teama, dar lupta e lupta. Sunt cu sufletul curat si merg cu Dumnezeu inainte.
– Ce urmeaza dupa asta?
– Meciuri cat mai frumoase.
– Intentionezi sa ataci si cealalta centura (WBC)?
– Asta nu depinde de mine. Daca promotorii vor decide acest lucru, de ce nu?…
– Iti doresc mult success. Sa stii ca mii de romani de la New York si din toata America sau din Romania sunt alaturi de tine. Iti vom tine… pumnii.
– O lupta pentru centura mondiala este un moment mare pentru orice profesionist. La amatori le-am aratat ce-am putut face, acum vreau sa arat ce pot si la profesionism. Va multumesc din toata inima si va doresc sa aveti un an bun.
Interviu realizat de Grigore L. Culian (-New York Magazin-)
