Convorbire cu acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române
– Domnule academician, vă propun să discutăm despre cercetarea științifică economică, una dintre preocupările Dvs. statornice. Într-un articol recent, scriind despre compatibilizarea europeană a României, afirmați că aceasta presupune convergența economică și dezvoltarea durabilă a societății noastre. În această deschidere, care este sau ar trebui să fie, relația dintre cercetarea fundamentală și cea aplicativă?
– Cercetarea economică fundamentală asigură principalele baze teoretice („biblioteca“, banca de date) și generează soluții practice pentru cercetarea aplicativă, care conferă, astfel, valoarea socială a cercetării fundamentale. Cele două tipuri de cercetare nu se contrapun, pentru că au finalități și logici diferite. Deci întrebarea auzită frecvent este lipsită de sens. În schimb, în cercetarea economică fundamentală, comanda socială are un rol mai puțin important în timp, de regulă, cercetarea economică aplicativă constituie un răspuns concret la o întrebare explicit apărută în societate.
– În aceste condiții, cum interpretați relația dintre cercetarea academică și cea universitară, pentru că și aici sunt încă discuții?
– În cercetarea academică, desfășurată în principal în institutele de specialitate, inclusiv în Academia Română, este dominantă cercetarea economică fundamentală. Trebuie spus însă că și în cadrul centrelor universitare se poate desfășura cercetare științifică economică fundamentală. Legătura dintre aceste două tipuri de cercetare poate să ia forma unor consorții între institute și universități. Unul dintre avantajele acestor consorții constă în amplificarea forței competitive a structurilor naționale de cercetare științifică economică pe piața europeană și mondială. Cum între ele nu poate fi o contrapunere, recenta discuție de a opta între cele două forme de cercetare științifică economică este nu numai impracticabilă, dar, mai grav, total neavenită.
– O problemă crucială este aceea a finanțării. Cât să fie publică și cât privată?
– Cercetarea științifică economică fundamentală, cu precădere din institutele academice, trebuie să fie finanțată public, deși nu poate fi exclusă nici finanțarea privată a unor proiecte, lucru valabil și pentru cercetarea universitară. În ambele situații, trebuie să se țină seama însă de rezultatele obținute privind calculul eficienței și circulația cunoștințelor obținute. Finanțarea marilor proiecte de cercetare științifică economică (strategii pe termen lung, evaluări de tip global) ar trebui finanțate prin consorții public-privat.
– Așa stând lucrurile, cum apreciați că ar trebui organizate echipele de cercetare?
– Organizarea echipei de cercetare pe proiecte sau, în general, pe programe de cercetare este o practică curentă peste tot în lume, deoarece fiecare proiect de cercetare reclamă o anumită structură a expertizei sau a excelenței de cercetare.
– Cât de viabilă este o asemenea organizare?
– Constituirea unor echipe ad-hoc în locul celor permanente este o idee care, în unele cazuri, poate afecta performanța științifică precum și cariera profesională a specialistului. Pentru a evita efectele negative ale acestei formule, este necesară menținerea structurilor instituționale de cercetare economică fundamentală deoarece la nivelul institutelor funcționează structuri de cercetare performante care dezvoltă climatul de curiozitate științifică („microbul“ cercetării) și de emulație reciprocă. Suntem conștienți că există și opinii contrare, unele susținute chiar la nivel european, dar considerăm că nu proiectul sau programul de cercetare trebuie specializat, ci cercetătorul sau echipa de cercetare și credem că aceasta este condiția sine qua non a performanței autentice. Formarea echipelor ad-hoc este specifică cercetării economice aplicative, în care, de cele mai multe ori, obiectul cercetării îl reprezintă un program, un proiect, un fenomen nou apărut, a căror rezolvare presupune construirea unei echipe de specialiști cu expertiză în domeniul respectiv.
– Cum apreciați cercetarea științifică economică din rețeaua academică?
– Desfășurată de aproape două decenii, cercetarea științifică economică academică a abordat teme de interes și rezonanță teoretică ca și numeroase subiecte de actualitate. Menționez doar Programul ESEN, Programul economic de aderarea României la UE, programul de la Snagov. Se poate spune că zestrea de produse științifice și intelectuale este extrem de relevantă și are un important potențial apt să ofere soluții, atât cu caracter general, cât și punctual, la multe dintre provocările prezente și viitoare în domeniul cunoașterii și acțiunii economice, inclusiv al proiectării politicilor guvernamentale.
– La Academia Română s-au desfășurat numeroase manifestări științifice, au apărut lucrări de referință. La unele dintre manifestări au participat și factori decizionali, dar…
– Din păcate, comunicarea dintre structurile guvernamentale și cercetarea economică academică nu este suficient de consistentă, neinstituționalizată. În timp, s-a creat și menținut o sincopă păguboasă între nevoia de soluții a politicienilor și „biblioteca“ de soluții ale cercetării economice academice. Sperăm că această situație să fie depășită curând spre beneficiul general al societății românești.
– Care sunt principalele preocupări și rezultate în cercetarea economică din institutele academice?
– În cercetarea economică academică sunt preocupări și rezultate ce se află în topul cercetării economice internaționale. Am să menționez doar câteva: sustenabilitatea creșterii și dezvoltării, cuantificarea nivelului și a standardului de viață, agricultura organică și dezvoltarea rurală durabilă, structura de specializare a economiei naționale, modelarea și prognoza economică, integrarea și globalizarea, evaluarea stării economiei naționale ș.a. La acestea se adaugă dezvoltările epistemologice legate de reconstrucțiile conceptuale privind știința economică și comportamentul economic, echilibru economic, valorile economice ș.a. În structurile de cercetare științifică economică academică lucrează un număr important de cercetători autentici, dedicați, capabili să abordeze cele mai delicate și sofisticate subiecte de specialitate. Ca această avuție națională de materie cenușie să fie fructificată eficient, considerăm că sunt necesare două măsuri complementare: remodelarea cercetării economice academice în centre de excelență și reconsiderarea rolului și funcțiilor cercetării academice de către autoritățile publice, spre beneficiul general, în urma fundamentării corecte a deciziilor economice cu impact social major. În ideea unei dezbateri pe această temă, am afișat un material documentar pe site-ul Academiei Române (www.academiaromana.ro).
Agenda
* În ziua de 14 mai, ora 18.00, în Sala de consiliu a Academiei Române, în cadrul ciclului de conferințe „Limba română și relațiile ei cu istoria și cultura românilor“, prof. Adriana Stoichițoiu-Ichim va susține conferința cu tema „Semantica terminologiei politice“.
