„În Parlament există oameni care nu au studii superioare, şi asta e o mare greşeală. E vorba despre oameni care nu au capacitate şi suficient de multă experienţă. Practic, ei nu pot fi parlamentari. Ei fac parte din comisii în domenii din care nu înţeleg nimic, fiind numiţi politic. Eu cred că trebuie modificată Constituţia, să existe studii superioare pentru aceşti oameni. Nu putem să băgăm toate neamurile proaste şi toţi parveniţii care îşi cumpără funcţiile în Parlament.” a declarat Mădălin Voicu la Antena3. Asta e o nouă încercare a lui Mădălin Voicu de a umili persoanele care l-au votat, că doar nu l-or fi votat doar „neamurile bune” adică cele cu studii superioare. Saltul de la „neam aristocrat” la „neam bun” s-a făcut pe nesimțite sau cu nesimțire.
În urmă cu trei ani, într-o publicație deținută de Robert Negoiță, „Centrul vechi” apărea sub titlul „Dragoste cu sânge albastru: Povestea iubirii dintre «Prințul viorii» și «Ultima prințesă» a Cantacuzinilor“ interviul Mariei Magdalena Voicu. Adică povestea părinților lui Mădălin Voicu. În interviu femeia povestește: „Mă trag și din Cantacuzino, și din Aldea din Transilvania. Pe vremuri, Aldea era nu știu ce paharnic pe lângă domnitor(…)din partea tatălui. Din partea mamei, am rădăcini de Cantacuzino, s-ar putea să fie din partea lui Dimitrie Cantemir. Nu știu să vă spun exact. La un moment dat, a făcut un văr de-al nostru un arbore genealogic.” După câteva luni, povestea cu „sângele albastru“ a fost reluată chiar de către deputatul Mădălin Voicu care, fără a intra în amănunte a declarat unui ziarist: „Mama era aristocrată. Se trage din familia Cantacuzino“. După ce ziaristul Vasile Surcel a demontat în urmă cu trei ani în ziarul CURENTUL „sângele albastru” al lui Mădălin Voicu acesta a renunțat să se mai dea prinț dar a început acum să jignească românii fără studii superioare, numindu-i neamuri proaste.
„Publicat în limba franceză studiul „Arborele genealogic al familiei Cantacuzino“ inclus de Mihai D. Sturdza în lucrarea „Grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople“ – Paris 1999, aduce „la zi“ descendența, pe linie masculină a familiei cantacuzinești, menționând acolo chiar și urmași născuți în ultimii ani. Iar printre ei, contrar poveștilor lui Mădălin, nici pomeneală de vreun Voicu. Dar poate că nu ne uităm unde trebuie. Alături de paharnicul „Aldea din Transilvania“ doamna Maria Magdalena Voicu ne-a mai povestit, în interviul deja menționat, și despre Cantacuzino „din partea lui Dimitrie Cantemir“. Context în care nu ne rămâne decât să vedem, din nou, ce spun specialiștii. În lucrarea „Dinastia cantemireștilor. Secolele XVII-XVIII, publicată în 2008, sub egida Academiei de Științe a Moldovei, de un colectiv coordonat din punct de vedere științific de acad. Andrei Eșanu“, se menționează că singurul contact dintre familia Cantacuzino și familia Cantemireștilor s-a petrecut prin căsătoria domnitorului Dimitrie Cantemir cu doamna Casandra Cantacuzino. O căsătorie de rang înalt din care au rezultat mai mulți copii.” scria Vasile Surcel, prezentând și schema din imagine „Neamul Cantemireștilor, Arbore genealogic (Anexă la vol. Dinastia Cantemireștilor. Secolele XVII–XVIII) © Academia de Ştiinţe a Moldovei, 2008 © Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 2008 © Andrei Eşanu (coordonator), 2008” de unde se vede că ultimul urmaș al lui Dimitrie Cantemir a decedat la vârsta de 2 ani în 1781.
„Astfel se face că, deși deosebit de prolific în ceea ce privește numărul de urmași direcți, Dimitrie Cantemir nu a lăsat în urma sa o „linie dinastică“ printre care să se fi strecurat și vreun strămoș al lui Mădălin Voicu. Asta spun savanții care și-au petrecut viața prin arhive. Motiv pentru care îi credem pe ei și nu pe lăutarul deputat PSD Mădălin Voicu. Iar în ceea ce-l privește pe acesta din urmă, singurul său rang de noblețe este exact cel care-l cuprinde propriul său limbaj venit, parcă, direct din șatră, de la ușa cortului: „Îmi bag p…la în ea de percepție!“.” mai scria în urmă cu trei ani, Vasile Surcel.
CITEȘTE ȘI CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ NEPOTISMUL LUI MĂDĂLIN VOICU ȘI CLIENTELISMUL DE LA EUDOXIU HURMUZACHI
