La 91 de ani, Alexandra Solomon tine din scurt nu mai putin de 60 de familii din Galati – Batrana, care de un sfert de veac, este administrator al Asociatiei de locatari nr. 170, sta cu bunghiul pe cei care nu-si platesc intretinerea si nu ezita sa-i ia la ture atunci cand acestia nu-si achita datoriile – Ea a rezistat pe timpul lui Ceasca unui puci pus la cale de restantieri, iar acum oamenii n-o mai lasa sa renunte la -fonctie- – Iar asta pentru ca tanti Sanda se descurca bine in instanta cu rau-platnicii si da bobarnace in nasul Apaterm, atunci cand fosta regie umfla facturile
La 50 de ani, unii se plang ca nu mai pot de spate, ca-i deranjeaza la culme galagia facuta de pustanii care bat mingea afara. La 70 de ani sunt luati in bascalie de ai mai tineri: ba ca-s dusi cu sorcova, ba ca-i cauta moartea p-acasa. Cum s-ar prezenta insa ei la respectabila varsta de 90 de ani? Pai, nu s-ar mai prezenta in nici un fel, pentru ca ori sunt cazati de mult la -Eternitatea-, ori nu mai pot lega doua cuvinte de bolnavi ce sunt, ar jura cei pusi pe glume. Si ar jura fals, cu acest lucru ar fi si ei de acord daca ar cunoaste-o pe tanti Sanda. Care la 91 de ani poate fi caracterizata scurt: sprintena si dracoasa. Nu-i nici o exagerare, iar marturie ca lucrurile stau asa ar putea depune cele 60 de familii din Asociatia de locatari 170 situata in Piata Centrala. Asociatie la care tanti Sanda este administrator, sef, mandatar sau cum vrea fiecare sa-i mai spuna. Acum urca scarile in graba ca sa faca o cafea unui musafir, iar peste cateva minute bate la usa restantierilor si ameninta: -Cum facem cu datoria dumneavoastra de doua milioane de la intretinere? Veniti sa-mi platiti, ca am nevoie de bani!-. Iar lumea plateste, pentru ca nu vrea sa aiba de-a face cu tanti Sanda. E atat de ambitioasa si corecta, incat la cei 91 de ani ai sai e in stare sa-l poarte pe rau-platnic prin tribunale de 91 de ori, numai sa-l faca sa plateasca.
Cu lupa pe facturi
Pe Alexandra Solomon o stie tot blocul. Sau, mai bine zis, tot cartierul. De 24 de ani este administratorul asociatiei de locatari ai blocului B, timp in care a avut -grija- sa-si faca un renume. Recunoaste ca de cand era de-o schioapa i-a placut sa fie sef. Sa conduca, dar nu ca marele carmaci din vremurile de mult apuse. Acasa au fost sase frati: un baiat si cinci fete. Pentru ca era cea mai mare dintre toti, Alexandra facea jocurile. Dadea permisii la baieti sa se duca la intalnire si hotara cum sa se pieptene fetele. O viata a fost contabil. Contabil unu, cum ii place sa spuna. La 58 de ani a iesit la pensie, iar la scurt timp a ramas vaduva. -Asta este, mi-a murit omu*. N-am avut noroc de copii, dar ma bucur ca am nepoti si stranepoti care ma iubesc. Ma scot la teatru, ma duc la cofetarie si nu ma lasa sa platesc nici in ruptul capului.- Tanti Sanda a mancat pensie de la stat, sa fie sanatoasa. Acum are o pensie subtire: 1,6 milioane de lei, nu-i ajunge de cine stie ce. -La urma-urmei e dreptul meu, am muncit, n-am furat-, spune batrana.
In *77, tine minte ca era dupa cutremur, locatarii de la actuala asociatie 170 au fost de acord ca ea sa indeplineasca functia de administrator. -Pe timpul lui Ceasca era mai usor. Care nu platea o patea. Acum, trebuie sa ma lupt cu locatarii sa nu se stranga datorii de sute de milioane, cum am vazut prin ziare ca au altii. La mine, slava Domnului, am doar vreo trei rau-platnici. De fapt, daca stau si ma gandesc bine, doar unul imi creeaza probleme: Topala, de la etajul doi, care are 11 milioane, iar asta pentru ca pur si simplu este incapatanat. Niciodata nu a vrut sa fie corect-, spune Alexandra Solomon.
La cei 91 de ani ai sai, batrana are o memorie de elefant. Stie cat a fost apa calda pe cap de locatar luna trecuta, care-i treaba cu taxa pe habitat si poate spune cu exactitate cati oameni sunt trecuti la intretinere: -Am 60 de familii, adica 184 de persoane in cap. Eu le-am zis: nu incercati sa va ascundeti de mine, sa aduceti persoane straine in casa, ca aflu. Nu stau sa o fac pe politistul, dar tot aflu pana la urma. Parerea mea este ca omul tre* sa fie corect: a consumat, atunci sa plateasca, sa nu triseze-.
Tanti Sanda nu poate fi dusa cu presul. Primeste factura de la Apaterm, o intoarce pe toate fetele, o compara cu cea de luna trecuta, dupa care incepe balamucul. Face calcule pentru a ajunge la suma pe care trebuie sa o plateasca fiecare locatar. Apoi se duce la avizier si pune lista la vedere. Ea este prima care-si plateste intretinerea, iar asta pentru ca biroul sau este in sufrageria din apartament. Are de furca pentru ca de cativa ani incoace, in bloc au inceput sa se instaleze apometre. Trebuie sa-i scada pe cei care nu mai sunt la Pausal, sa nu-i puna omului in carca ceva ce nu a consumat.
Cateodata isi iese din pepeni. Pentru ca factura pe care o primeste de la Apaterm i se pare umfata cu pompa. Nici o problema, dupa ce se convinge ca lucrurile nu sunt deloc in regula, stie ce are de facut: da fuga la Apaterm. Se cearta cu directorii, asteapta sa intre in audienta, aduce argumente, important este sa arate ca la mijloc s-a strecurat o -mica- eroare. Si nu se agita degeaba. Nu de putine ori s-a intamplat sa se scoata la facturi si sa ajunga la un compromis cu conducerea fostei regii. Parca doarme mai linistita noaptea, dupa ce a reusit sa negocieze datoria fata de Apaterm: -Se mai fac si greseli. Nu multe, dar se fac. Eu trebuie sa le atrag atentia ca ceva nu-i in regula si sa vorbesc pentru ca lucrurile sa fie corecte-.
-Ma retrag!-
Sunt si locatari care se uita la tanti Sanda si par a a spune: -Ce, baba asta sa ma stranga pe mine cu usa? Platesc cand am chef!-. Gresit. Pentru ca nonagenara nu accepta sa iasa pe locul doi. Vorbeste cu restantierul pe scara, mai intai il ia cu frumosul, asteapta un semn de la el, dupa care daca vede ca pe respectivul il doare la -conducta- de intretinere, trece la actiune. Il da in judecata, chit ca este constienta ca procesul poate dura chiar si trei ani de zile. Tanti Sanda insa pare a spune: -Nu-i nimic, am timp, important este ca dreptatea este de partea mea, adica a asociatiei-. S-a judecat pana acum cu trei locatari. A castigat in prima faza, au urmat recursurile, dar nu s-a lasat. A mers de fiecare data in instanta si si-a aparat punctul de vedere. N-a pierdut. Acum doi ani, dupa ce s-a carait in Justitie cu un locatar, a avut niscaiva necazuri. Rau-platnicul s-a imbatat targa intr-o seara si a inceput sa-i bata in usa ca un apucat. Tanti Sanda recunoaste ca s-a speriat, dar a avut taria de caracter sa cheme Politia. Individul a incasat o amenda, iar procesul a continuat. Mai este putin si urmeaza executarea silita. -Nu ma bucur, dar din cauza lui sufera locatarii corecti. Ce s-ar intampla daca nimeni din asociatie nu ar mai plati nici un leu?-, isi justifica tanti Sanda atitudinea fata de cei carora nu le pasa de intretinere.
De curand, cea mai batrana dintre toti administratorii de asociatii din Galati le-a spus locatarilor ca intentioneaza sa se retraga. Sa lase loc la altul mai tanar. Nu ca nu mai face fata problemelor, nici vorba de asa ceva. Intr-adevar, salariul de 760.000 de lei pe care-l ridica de la asociatie nu-i strica, dar vrea sa aiba mai mult timp pentru ea. Cum ar fi, de exemplu, sa mai citeasca o carte, sa mai iasa la o plimbare. Locatarii cu care am discutat s-au pronuntat clar impotriva demisiei doamnei Solomon. S-au obisnuit cu ea, asa -a naibii- cum este. Le place ca este corecta, ca nu fura si ca are grija ca treburile in asociatie sa mearga brici. -Ei, am si eu o varsta, nu mai fac fata. Nu-i usor sa fac atatea calcule. Eu am zis ca in luna martie ma retrag-, afirma tanti Sanda, dupa care zambeste complice si pare sa spuna ca nu poate renunta atat timp cat la usa ei vor veni mai multi vecini sa o roage sa mai ramana. Sa ramana sa faca aceeasi treaba ca si pana acum.
