În sfârșit, după o lună de la vot și după somația CCR, dl. Tăriceanu a reușit să semneze Hotărârea Senatului privind respingerea cererii DNA în cazul Șova – după care ne-a explicat de ce travaliul a durat atât de mult: „e o diferență între adoptare, redactare și publicare”. Până să identifice diferențele, Tăriceanu a încercat să scape de ele sperând că astfel impune „suveranitatea” Senatului asupra oricăror amestecuri ale justiției în treburile interne ale partidelor. Doctrina Ponta. PNL va ataca Hotărârea la CCR acuzându-l pe Tăriceanu de abuz în serviciu – moment în care acesta se va proclama apărătorul democrației precum Dragnea la sfârșitul procesului pentru referendum unde procurorii au cerut închisoare cu executare: „eu am spus decât că cred în nevinovăția mea și că acuzațiile pornesc de la o premiză greșită” din care „unii cetățeni pot crede că dreptul la vot e o infracțiune” deși „prezența la vot este un folos pentru democrația și suveranitatea României”. Rezultă că atunci când a împiedicat votul la prezidenţiale în diaspora, guvernul Ponta a atacat suveranitatea României. Ponta a dezmințit asemenea intenții: „noi lucrăm pentru binele public, nu pentru salarii”. Salariile sunt fudulie; binele public e mult mai rentabil: în 15 ani România a cheltuit 30 de mld. euro pentru 500 km autostrăzi. Binele public ar trebui să se simtă jenat văzând câți bani s-au prăpădit în numele lui: uz de fals. Nu e singurul. Anul trecut PNL a depus o lege privind dublarea indemnizațiilor celor persecutați în comunism. Guvernul i-a dat aviz negativ pe motiv că nu sunt bani după care a copiat-o cuvânt cu cuvânt, a semnat-o și a votat-o. Boala plagiatului. Și când face un lucru corect, guvernul Ponta fură ceva. Aflat în arest pentru o evaziune fiscală de proporții, mogulul Adrian Sârbu a fost surprins pe stradă, fără cătușe, în timp ce se ducea la un dentist particular. Polițiștii au fost sancționați iar Sârbu s-a declarat victima justiției („o inchiziție”) și a „ingratitudinii” umane. Alt supărat pe justiție! De cum se atinge justiția de ele, unele persoane încep să vadă enorm și să simtă monstruos: „republica procurorilor, fantomele comunismului, nazism, superputere, zgomot de cătușe, inchiziție, telejustiție, oameni striviți de instituții, derapaje, guantanamizare, sălbăticie”. Culmea e că încet-încet, în acest cor încep să se adune voci care altădată erau pe poziții adverse. Să aibă dreptate Lăzăroiu când crede că „politicienii vor câștiga războiul cu DNA”? Găsind „o justiție călărită de politicieni și lăsând o justiție călare pe politicieni”, dl. Băsescu stă tot mai strâmb în șa – dar calul (c-a-nvățat și dobitocul patima domniei sale) știe drumul. La trebunal, birjar!
