Ce-i trebuie unui politist sa rezolve un caz? Probe, martori, declaratii, inteligenta. Este de-ajuns? -Sunt cazuri in care nu ne-am descurca fara informatori-, a marturisit un politist care i-a introdus in scena pe -informatori-. -Nu exista nici o Politie in lume care sa lucreze fara informatori-, a punctat seful Inspectoratului de Politie al judetului Iasi, lt.-col. Stefan Alexa. Cine sunt acestia? -Oamenii din umbra ai politistilor-, i-a caracterizat lt.-col. Stefan Alexa. -Cartite, praduitori, turnatori, ciripitori-, astfel sunt numiti de catre traficantii de valuta sau proxeneti. Care este rolul lor? Pentru politisti, informatorii pot fi considerati -antene- introduse in lumea unde incalcarea legii este un fapt la fel de normal ca bautul unui pahar cu apa. Sunt -plute- cu ajutorul carora politistii prind -pestii- indiferent de unde provin. In general, informatorii sunt micii traficanti de tigari, de valuta, prostituatele sau proxenetii. Ei pot ajuta si la rezolvarea unor crime. De exemplu, un asasinat care a avut loc la Barnova a fost rezolvat, dupa patru ani de la comiterea lui, cu ajutorul informatorilor. Rolul acestor -ciripitori- este de a furniza, voluntar sau constransi, date si informatii utile, pe moment sau in viitor, in rezolvarea unui dosar. Pozitia lor este ingrata. O pot lua pe -cocoasa- daca se afla printre semenii lor ca dau cu -para- la Politie. De asemenea, se pot pune -rau- cu politistii, daca nu le -soptesc- cand primesc -comanda-. Chiar daca au o sarcina dificila, -cartitele- nu sunt platite. Nu exista cadru legal pentru recompensarea baneasca a celor care, de bunavoie sau cu latul de gat, ii ajuta pe politisti. Serviciul lor poate fi intors insa printr-o manevra aflata la limita responsabilitatilor politistilor. -Le mai trecem cu vederea anumite infractiuni minore legate de acestia-, a exemplificat un politist una dintre cele mai frecvente -note de plata-.
Cine sunt informatorii
Informatorii pot fi impartiti in doua categorii. Unii care sunt certati cu legea si pot fi stransi usor cu usa pentru a da relatii si altii care, prin natura serviciului sau prin felul lor de a fi, furnizeaza informatii de bunavoie. Din prima categorie fac parte traficantii de tigari, de valuta, prostituatele, proxenetii, micii comercianti la negru. Ei sunt folositi cel mai adesea de politisti. -Traiesc in mediul infractorilor, fac afaceri cu ei, cunosc multe nume, adrese de unde se aprovizioneaza cu marfa etc. Prin ei tinem fenomenul infractional sub observatie si actionam cand se impune-, a aratat un politist de ce sunt utile -cartitele-. Din a doua categorie fac parte informatorii involuntari. -In general, vecinii si pensionarii fac parte din categoria celor mai buni informatori, pentru ca sunt foarte curiosi-, a precizat un ofiter din cadrul Serviciului Judiciar al Inspectoratului Judetean de Politie.
Au disparut cuvintele -nu stiu-
Constituirea bazei de -ciripitori- decurge mai mult sau mai putin usor. Nici un traficant nu vine de bunavoie la politist pentru a-si oferi serviciile. In schimb, o scurta razie printre traficanti sau prostituate se lasa intotdeauna cu nasterea vreunui informator. -Dupa ce am avut o interventie printre valutisti, i-am dus la o sectie de Politie, iar unul dintre ei m-a luat la misto. Ca atare, i-am aplicat o corectie strict necesara si de atunci ma saluta de fiecare data cand ma vede. Mai mult, din vocabularul lui au disparut cuvintele ?çnu stiu?ê, atunci cand ii cer o informatie. Si uite asa am devenit prieteni, intre ghilimele-, a povestit un ofiter din cadrul Departamentului de Interventie Rapida al Politiei (DIR).
Prostituatele sunt cele mai guralive
O alta modalitate de racolare a informatorilor este prin metoda santajului. Sunt de-ajuns o descindere a politistilor prin mediile interlope si retinerea catorva persoane. Apoi urmeaza perioada de negociere, care intotdeauna se termina cu dorinta anchetatorului. Cum? Simplu. Micul traficant este pus sa aleaga intre a-si desfasura activitatea in continuare si sa devina informator sau poate sa-si tina gura legata, dar atunci poate spune adio -carierei-. In fata acestei oferte, traficantului nu-i ramane decat sa se opreasca la prima varianta. Prostituatele sunt mai slobode la gura. -Le prinzi o data, le prinzi a doua oara si dupa aceea incepi sa le cunosti. In timp ce le audiezi, le mai intrebi de o persoana, de alta, dupa care unele dintre ele vin singure la tine sa-ti spuna ce au mai auzit de la clienti, si nu numai-, spune un ofiter de la DIR.
Traficantii din Nicolina stiu cate in luna si in stele
O alta categorie de persoane care au grija de urechile politistilor sunt vanzatorii de tigari fara timbru. -Daca ii intrebi ceva pe cei de la Piata Nicolina, este imposibil sa nu stie. Ei sunt primii care ne dau amanunte despre orice problema care apare in zona lor. Prefer sa stea acolo sa-si vanda tigarile decat sa dea in cap oamenilor pe strada si, in acelasi timp, ne sunt si noua oarecum utili-, a spus un ofiter cum isi protejeaza -sursele-. Totusi, traficantii de tigari nu sunt lasati de capul lor. -Este adevarat ca din cand in cand mai primesc si ei cate o amenda. Li se mai confisca si cateva pachete de tigari care sunt gasite asupra lor, pentru ca sa-i mai stimulam in asa-zisa noastra activitate de colaborare-, a mai precizat ofiterul DIR.
Metoda capcanelor psihologice
Cand au nevoie de informatii, politistii mai aplica o metoda prin care orice persoana poate fi transformata involuntar, oricand, intr-un informator. De exemplu, politistii au de rezolvat un furt, in care nu a fost identificat autorul, dar s-a gasit o haina la locul faptei. Atunci, ce face politistul. Cheama la sediu rudele suspectilor. Rand pe rand, le arata haina si le zice: -Doamna, am gasit haina asta la locul unui grav accident de circulatie, dar nu putem sa identificam victima, care este la spital. La care maica-sa sau nevasta-sa incepe sa planga si ne spune: ?çEste a fiului (sotului) meu?ê. Atunci, hotul e-al nostru-, a explicat un ofiter de la Biroul Judiciar al Politiei Municipiului cum functioneaza capcanele psihologice.
Nu orice informatie este buna
Sub acoperirea anonimatului, cativa politisti au acceptat sa dezvaluie anumite aspecte legate de relatia lor cu informatorii. Colaborarea iese la suprafata cand oamenii legii au obligatia de a aduce de pe teren date si probe cu privire la comiterea unei infractiuni. Pe teren, in afara de cei implicati direct in cauza, o contributie esentiala o au informatorii tocmai pentru ca, de exemplu, obiectele disparute in urma unui furt se vand printre ei. Dar nu orice informatie primita de la ei este vandabila. Adica, nu este luat de bun tot ce se spune. Politistii verifica mai intai informatiile si numai cele care se leaga direct de caz sunt luate in calcul.
Crima rezolvata cu ajutorul informatorilor
De exemplu, cazul lui Neculai Burlacu, ucis in urma cu cinci ani in Barnova, a fost rezolvat dupa ani de cercetari, deoarece, din sutele de informatii aduse de informatori, numai cateva au fost de un real folos. Politistii aveau deja cateva date cu privire la prezumtivul asasin, dar nu puteau sa inchida cercul acuzatiilor pentru a finaliza dosarul. Abia cand au fost selectate informatiile directe despre suspectii luati deja in vizor, politistii au avut pe cine sa aresteze. -A durat, ce-i drept, foarte mult, pentru ca toate informatiile primite au trebuit verificate in mod amanuntit. In final, acestea au contribuit la rezolvarea crimei-, a zis maior Daniela Onutu.
-Imediat mi s-au aprins ?çbeculetele?ê-
Verificarea informatiilor este un alt capitol al relatiei politist-informator. Desi anchetatorii fac rost zilnic de date -secrete-, prin telefon, la birou sau pe teren, numai o parte dintre acestea se termina cu identificarea unei noi persoane certate cu legea. Foarte usor, o informatie -grasa- se termina intr-un -fasait-. -Odata a venit la mine un elev si mi-a spus ca un coleg de-al lui vinde droguri in curtea scolii. Imediat mi s-au aprins ?çbeculetele?ê. Am facut rost de ceva bani si i-am spus ziua si ora la care trebuie sa incerce si el sa cumpere. Din start, am considerat informatia foarte utila, in speranta ca vom reusi sa-l inhatam pe traficant-, a povestit un ofiter cat de entuziasmat a fost la inceput la auzul vestii.
Filaj cu un copil
-In ziua stabilita, am organizat cu discretie filajul si am pus copilul la treaba. Ne intrebam daca -traficantul- despre care se vorbea va aparea sau nu. Nu a trecut foarte mult timp si l-am vazut pe -omuletul- nostru cum intra in discutii cu un alt elev mai mare. Am asteptat pana cand acesta a scos din buzunar -marfa- pentru a o vinde clientului. Atunci, am intrat in actiune-, a continuat ofiterul, care se mai gandea ca va prinde un -peste gras-. -?çTraficantul?ê, probabil indrumat de alte persoane, tinea o punguta cu un praf alb-galbui cu doua degete in afara buzunarului. In momentul in care am sarit pe el, acesta a scapat punguta jos, mana fiindu-i deja in buzunar. Inteligenta miscare, numai ca tanarul a omis faptul ca i-au ramas amprentele pe punguta. L-am ridicat si l-am condus la sediul Politiei pentru declansarea anchetei.- Pana aici, ofiterul inca mai credea ca va da lovitura.
Droguri cu Distonocalm
-Surpriza a fost atunci cand am testat praful cu trusa antidrog. In punguta se afla Distonocalm pisat, in amestec cu o planta, care ulterior am aflat ca era frunza de tei. -Traficantul- nostru era de fapt un mic escroc, pe care l-am predat parintilor, care si-au pus mainile in cap cand au auzit cu ce se ocupa copilul lor-, a incheiat ofiterul de la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Iasi.
-Ciripitorii- se pun ca martori
Pe langa rolul de a furniza informatii, -ciripitorii- mai sunt folositi ca martori. Adesea, politistii s-au plans ca in probarea unor fapte infractionale, cum ar fi furturile, talhariile, prostitutia, cel mai greu era sa-i convinga pe oamenii care au vazut totul, sa semneze procesele-verbale ca martori. Acestia, de frica mai ales, nu voiau nici in ruptul capului sa fie folositi ca martori in cercetari sau in fata instantei. Atunci, politistii recurgeau la o stratagema. Cand faceau actiuni pentru prinderea in flagrant a traficantilor, a prostituatelor sau a hotilor de buzunare, politistii isi chemau informatorii. Acestia asistau la spectacol si, in final, semnau ca martori.
Nu exista cadru legal de recompensare a informatorilor
Cei mai multi politisti au afirmat ca cei care furnizeaza o informatie valabila ar trebui platiti pentru -serviciul- adus. Dar nu exista nici un cadru legal care sa reglementeze recompensarea financiara a celor care, vrand-nevrand, ajuta Politia. Bineinteles, se poate vorbi de spiritul civic, dar este putin probabil ca o pensionara sa se invarta printre vanzatorii ilegali de tigari sau printre -fetite-. Informatorii sunt unici tocmai prin mediul in care se invart. Si, tocmai pentru ca numai ei detin anumite informatii, devin mai guralivi cand li se intind bani. -Au fost situatii cand am scos bani din buzunar pentru a plati o informatie importanta. Dar nu pot face acest lucru de fiecare data, pentru ca nu imi vin bani in plus la salariu. Ar trebui gasita totusi o modalitate de a-i stimula financiar pe informatori-, isi doreste un politist.
-Am scos bani din buzunar, ca sa-i platesc-
Unii politisti ne-au declarat ca, pentru a face un dosar cat mai complet, au fost nevoiti sa bage deseori mana in buzunarul propriu. -Personal, de foarte multe ori am scos bani din buzunar si am platit informatia. Uneori, am avut senzatia ca am aruncat banii in vant, iar alteori, plata facuta a fost cu folos. Un exemplu de actualitate ar fi modul in care, de curand, s-a declansat o ampla ancheta pe linia anticoruptiei, in care mai multe persoane sunt suspecte de a fi practicat trafic de armament si spionaj. Aici s-au cheltuit foarte multi bani pentru a obtine informatiile necesare, care au stat la baza declansarii acestei ample anchete-, a spus un ofiter de la Departamentul Economic al Politiei.
-Mai inchidem ochii-
Altii au gasit insa o alta modalitate, mai simpla, de a-i recompensa pe cei care ii ajuta. -Este clar ca noi nu le dam bani, pentru ca n-avem. In schimb, mai trecem cu vederea anumite aspecte legate de acestia. Daca unul dintre ei face o belea mai mare, este clar ca nu se mai tine cont de informatiile pe care ni le-ar putea da si raspunde in fata legii ca oricare alt infractor-, s-a aratat dur un politist. -Daca ar fi sa ne gandim la infractiunile economice, de pilda, persoana care vine si spune ca s-a dat un tun de cateva miliarde de lei ar trebui platita cu un procent din aceasta suma, daca in final se dovedeste ca informatia este sigura-, a fost propusa o alta varianta de recompensare a celor care dau cu gura.
Exista vreo Politie fara informatori?
Deci, in lipsa unui cadru legal, care sa oficializeze relatia politist-informator, oamenii legii nu au la baza decat doua modalitati de a-si intretine -sursele-: cu bani din buzunar sau cu inchiderea ochilor din cand in cand. Cei mai importanti sunt informatorii -vechi-. -O data ce pierzi unul bun, cu experienta, este destul de greu sa-i gasesti un inlocuitor pe masura-, a declarat un politist. In concluzie, se poate spune despre informatori ca acestia sunt -antenele- politistilor sau ca politistul fara informatori este ca pescarul fara pluta, dus la pescuit. Exista vreo Politie din lume care sa nu lucreze cu informatori? Seful IPJ, lt.-col. Stefan Alexa, a raspuns printr-un -nu- raspicat. Fara -ciripitori-, oamenii legii s-ar zbate ca pestele pe uscat.
-Ciripitorii- dispar cand au loc razii
-Eu ma ocup cu schimbul valutar. Am nevasta si doi copii si din asta traiesc. Decat sa fur pentru a-mi hrani familia, mai bine schimb dolari. Mai primesc cate o amenda, imi mai confisca politistii banii, dar in final ?çma scot?ê. Ma am bine cu baietii de aicea-, s-a prezentat un informator a carui porecla sustine ca este -Grasu-. Mic de statura, cu ten negricios, -Grasu- a acceptat sa stea de vorba cu noi pe bancuta din fata Inspectoratului de Politie Judetean. A refuzat sa divulge care au fost discutiile purtate cu politistii de -contact-. In schimb, a fost de acord sa ne spuna cum a ajuns informator. -Odata, a venit la mine un politist pe care il cunosteam, nu pot sa-i dau numele, si mi-a spus ca, daca mi se pare ceva suspect la vreunul care schimba bani la mine, sa-i dau imediat un telefon pe mobil-, a povestit -Grasu- care a fost prima sarcina pe care a primit-o. Pentru a fi stimulat in activitate, lui -Grasu- i s-a promis ca -voi fi ?çsarit?ê atunci cand se fac razii-. -Nu a trecut nici o saptamana de cand mi s-a facut aceasta oferta si a aparut un tip destul de bine imbracat care m-a intrebat daca nu am sa-i schimb lei. Vrea sa cumpere 1.000 de dolari, asa ca am apelat si la colegi, pentru ca eu nu aveam intreaga suma la mine. In timpul tranzactiei, am intrat in vorba cu el si mi-a zis ca are o toneta si a gasit un moldovean care ii aduce tigari fara timbru cu plata la livrare. El era bucuros ca a facut rost de bani, iar eu eram fericit ca mi-am scos castigul pe aproape trei-patru zile. Imediat dupa aceea, mi-am adus aminte de politist. Am mers la un telefon public si l-am sunat. Mi-a spus ca trebuie sa ne intalnim sa bem o cafea impreuna, pentru ca sa-i povestesc mai in amanunt despre persoana care a schimbat banii la mine. Ne-am intalnit si i-am spus toata povestea-, a zis, pe scurt, -Grasu-. Informatia -buna- a fost ca un tonetar se ocupa cu vanzarea de tigari netimbrate. -Grasu- sta cu teama, sa nu fie -dibuit- de colegi, pentru ca si-ar pierde -painea-. -Daca este numai sa fiu batut, nu-i bai. A doua zi, chiar cu ochii vineti, tot pot sa vand dolari. Dar daca nu mai sunt primit nicaieri in teritoriu, nu mai pot sa fac rost de bani-, a aratat Grasu in ce consta frica sa fie -desconspirat-. A zis ca politistii nu l-au platit niciodata pentru informatiile aduse. In schimb, cand erau razii, avea totdeauna timp sa dispara cu valuta in buzunar. Totusi, pentru a nu da de banuit celorlalti traficanti, -Grasu- se mai lasa prins, dar avea grija mereu sa aiba putini bani asupra lui. Intrebat daca mai stie si alti -informatori-, -Grasu- a dat din mana si a zambit cu subinteles: -Daca as sti de altii, inseamna ca si altii ar sti de mine-.
Pagina realizata de Catalin Stefanescu
